Pianul călător se află deja la ediţia a treia, devenind unul dintre puţinele proiecte culturale care au succes în a populariza muzica clasică acolo unde ea ori este prea puţin prezentă în viaţa culturală, ori lipseşte cu desăvîrşire. Dar tocmai acest succes, care devine tot mai mare, scoate în evidenţă un fenomen. Şi anume faptul că slaba educaţie din ultimii 30 de ani (nici o exagerare în această cifră) a reaprins în ochii multora dintre noi şi mai ales în rîndul generaţiei tinere acea sclipire de nedorit a inocenţei faţă de muzica clasică în general.
Anul acesta, Horia Mihail a continuat să mînuiască acest instrument muzical – pianul de concert – mai degrabă ca pe o macetă aducătoare a unei raze de lumină prin deasa vegetaţie a ignoranţei decît ca pe o pană care, prin învăluiri subtile, să atragă de partea sa preferinţele unui public asaltat de tentaţii repertoriale şi interpretative. La Tecuci, recitalul său a adunat 700 de spectatori, dintre care 100 au rămas în picioare din motive obiective, la Roman, alţi 600 (pentru a avea o proporţie, cam 1.5 % din populaţia oraşului, ceea ce este imens) şi tot aşa la Bîrlad, asta ca să vorbim doar despre trei dintre destinaţiile turneului, care şi în acest an a acoperit toate zonele ţării. Un articol de Virgil Oprina – in Observator cultural, 17 mai 2013
