10 ani de la moartea lui Gherasim Luca

Passionnement sau sadismul dialecticii

  • Recomandă articolul
Pe 10 martie 1994, ziarele pariziene anuntau disparitia unuia dintre cei mai importanti poeti ai literaturii franceze – Gherasim Luca. Corpul sau fusese recuperat din apele Senei, la mai multe zile dupa ce plecase de acasa, lasind un bilet in care isi exprima disperarea ca lumea nu mai are nevoie de poeti. Se incheia astfel o existenta care, inceputa la Bucuresti (Gherasim Luca s-a nascut, ca Salman Locker, pe 10/23 iulie 1913), se derulase intr-o febrila impletire cu poezia. Se presupune ca a sarit in Sena chiar de pe Pont Mirabeau, locul unde au ales sa sfirseasca si alti literati. Dar Luca nu e doar un mare poet al limbii de adoptie, ci unul dintre marii poeti ai lumii, din secolul care a trecut. Voi incerca sa probez aceasta in rindurile care urmeaza. Ma numar printre aceia care considera ca suprarealismul n-a dat nici o capodopera. Breton si comilitonii sai au deschis mai degraba o cale decit sa forjeze o arhitectura textuala care sa atinga nivelul unor creatii literare aflate dincolo de contingente stilistice si ideologice. Gratie insa experimentelor si tehnicilor suprarealismului, posibilitatile de exprimare poetica s-au largit considerabil, limbajul literaturii a devenit un instrument mult mai flexibil decit inainte, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }