Alb sau negru, nimic intermediar

De douazeci de ani, lumea islamica nu poate accepta ca romanul Versetele satanice e o opera de fictiune si continua sa-l acuze pe Rushdie ca e blasfemator la adresa Profetului Mohamed. Raspunsul nu e simplu de formulat. De ce nu-l „iarta“ pe autor? Rushdie este un musulman indian, complet „occidentalizat“, ceea ce presupune, inainte de orice, ca este liber sa gindeasca si sa-si expuna ideile. Cultura din care provine, insa, nu este deloc asa: comunitatea si familia gindesc si actioneaza pentru tine. Musulmanul occidentalizat Rushdie este considerat „o rusine“ pentru ai lui: a tradat si a jignit ceea ce se considera a fi esenta islamismului, pe profetul Mohamed. A ales sa fie un proscris al lumii islamice pentru ca a indraznit sa scrie literatura parodica, sa-l vizeze, fara „acordul“ liderilor religiosi fundamentalisti, pe Mahomed-Profetul, ironizind, provocind, jucindu-se putin, incitind la re-gindirea Coranului. Desigur, nu putea fi iertat pentru asta. Pe de alta parte, Rushdie era o prea buna ocazie „de atac“: manipularea si dezinformarea maselor in scopul puterii absolute nu putea fi ratata. Autoritatea lui Khomeini, dupa scandalul Versetelor Satanice, a fost incredibila: vocile vag critice, progresiste, din interiorul islamului, au fost reduse la tacere. Lideri politici oportunisti au preluat […]