Alegere de stareţ

„Ţara şi întreg poporul/ Îşi aleg conducătorul;/ Brav, cinstit şi înţelept,/ El ne-arată drumul drept,/ Ce ne poartă, într-un avînt,/ Drept în raiul pe pămînt“[…]   Pentru alegerea de preşedinte, care urmează în curînd, să judecăm mai întîi calitatea ofertei politice. Ea nu e prea stimabilă: 14 candidaţi înscrişi în cursă arată, prin numărul mare şi diferenţele evidente de valoare dintre ei, imaturitate şi lipsă de seriozitate. Unii sînt acolo de-a dreptul for fun, ca „să ne rîdem“, adică. Ce putem să credem despre Gheorghe Funar, Dan Diaconescu sau Wiliam Brînză, candidaţi prezidenţiali pentru care ridicolul, probabil, că nu înseamnă mare lucru, iar darea în spectacol trece oricînd pe primul loc? Ne-am întors în primii ani ai democraţiei noastre, cînd ploua cu partide nou-înfiinţate; dar atunci cel puţin era o defulare, venită după constrîngerea ideologică a comunismului totalitar. Acum nu e decît histrionism personal şi ieftin, tolerat cu zîmbete de opinia publică. Trecînd la analiza mai amănunţită a procesului electoral, am putea distinge mai multe planuri posibile ale abordării lui. La nivel principial, aplicînd criteriile de judecată ca la carte şi ţinînd cont şi de condiţiile specifice ale lumii româneşti, candidatul cel mai potrivit, care s-ar cuveni să cîştige întrecerea, […]