Apa de ploaie si turnesolul

Marius Tuca, fie el cu show in coada sau limpede ca la catalogul de la primara, care, zic gurile rele, nu i-ar fi deloc binevoitor, a intrat in constiinta publica in chip de locutiune in raporturi de sinonimie cu vreo citeva substantive comune in plina aspiratie catre adjectiv: grosolanie, agresivitate, incultura, frustrare si multe altele din aceeasi categorie, pe care orice dictionar le conserva si le talmaceste cu multa abnegatie. Vremea lui de glorie a fost, totusi, vechiul regim, acel amestec de limbi mai opac decit Babelul si mai viermuitor decit un lupanar din Levant, fata de care furia-i proletara, incorsetata in bretele de imprumut, se putea manifesta fara nici o opreliste. Setei lui de singe politic nevinovat, i se raspundea prompt cu voluptatea masochista a unor persoane publice la prima generatie, dornice cu patetism sa fie deflorate in direct, aidoma unei fecioare careia productia de hormoni pe stoc i-a slabit, pina in pragul disolutiei, taria de a formula orice negatie, fie ea si formala. Ca pe vremea luptelor de gladiatori, in arena de la Antena 1 se intilneau, invariabil, tot felul de prizonieri ai fictiunilor de o calitate cu totul indoielnica, si ai nenumaratelor reverii politice strict personale, cu […]