AVALON. Prerenaştere şi Renaştere în Est

În mai multe cărţi ale lui, printre ele şi Un Dracula pe care Occidentul l-a ratat (București, Editura Floarea Darurilor, 2001), Dan Horia Mazilu vorbea despre mișcările prerenascentiste din Estul și Sud- Estul Europei ca despre o realitate comună mai multor popoare din vasta regiune menţionată, dar și care își etalau propriile particularităţi. Ele ar fi fost generate în legătură cu ecloziunea „Renașterii Paleologe“ (configurată între 1261-1453, vremea ultimei dinastii bizantine), înflorire a culturii imperiului de la Bosfor cu un rost germinativ special pentru culturile bulgară (în secolul al XIV-lea), română (în secolul al XV-lea) și rusă (de la sfîrșitul secolului al XIV-lea pînă la începutul secolului al XVlea). Ideaţia de tip nou așezată la temeiul noii dezvoltări a reprezentat-o isihasmul, conturat coerent în cursul disputei dintre Grigorie Palamas și monahul calabrez Varlaam, după 1338, și devenit un curent filozofic sistematic bizantin în continuarea aceluiași secol al XIV-lea. După victoria din 1352 împotriva aristotelicienilor, acest curent l-a impus pe Platon – în formula neoplatoniciană prelucrată de teologii bizantini – în prim-planul ortodoxiei, în Sud- Estul și în Răsăritul Europei. Trăsăturile sale se regăsesc fără dificultate atît în cadrul Renașterii Paleologe bizantine, cît și în cea rusă.   Ele sînt, în […]