Bătălia pentru demnitate
- 20-01-2012
- Nr. 608
-
Ovidiu PECICAN
- Actualitate
- 1 Comentarii
Binele public este scopul legitim și de neînlocuit al oricărei guvernări democrate. Dacă acest scop se îndepărtează, în loc să rămînă permanent în atenție, cei guvernați au mijloace legitime de a reacționa. Printre acestea se numără protestul, formă de denunțare a ruperii unilaterale a contractului social. În 1990, în toiul schimbărilor revoluționare din societatea românească, mineriadele au fost modul – ilegal și violent – prin care „deținătorii monopolului violenței legitime“, guvernanții adică, au răspuns nevoii liber exprimate pînă atunci a populației de a adînci modificările politice, economice și sociale produse prin răsturnarea regimului Ceaușescu. Marșul minerilor asupra Bucureștiului – reluat pînă tîrziu, în 1999, ca mijloc de coerciție al manifestărilor civice neconvenabile coaliției dintre ex-comuniști, serviciile secrete moștenitoare ale programului Securității și alte forțe politice potrivnice adîncirii democrației – a fost metoda preferată de reprimare a reorientării strategice a României către Occident, în dublul înțeles pe care acesta îl îmbrăca în acel moment: Uniunea Europeană și NATO. Ele îmbinau, într-o continuitate ce ar merita să fie mai bine analizată în viitor, metoda marșului fascist, mussolinian, asupra Romei cu cea, stalinistă, a asmuțirii „detașamentelor celor mai înaintate“ din punct de vedere comunist, ale proletariatului în lupta – de clasă – […]
Dle Profesor,
Atat cat ni se permite accesul la propria istorie, nu putem sa nu constatam ca partidele au functionat drept case conspirative pentru tot soiul de stafii, ca institutiile statului au fost corupte/confuze/complice, ca elitele au defilat vioi pe toate fronturile. Incriminari si recriminari pline de verva resentimentului iata ca tin afisul public privilegiind protector si din stanga si din dreapta poporul inocent.
Din descendenta dacilor liberi, prin metisari violente, miraculosul popor roman isi cuantifica demnitatea in cativa bani in plus : la leafa, la pensie, la doctor, la scoala, la biserica.
Teorii ale ratiunii de stat frumos articulate , monarhice sau republicane, mai inchise ori mai deschise, de sorginte interna sau cu carje alogene, au trecut peste el, poporul inocent, ca apa peste gasca fara sa-l atinga la punga si nici la demnitate.
Generatii si generatii -cateva v-au trecut prin fata- raman sa fie descifrate in mecanismele ce le separa net actiunea publica de cea privata, credinta si convingerile festive de ethosul tenace al privirii atintite in jos dar blestemand in sus.
Coca disciplinata care formeaza masa popoarelor credeti ca este intrutotul inocenta in izbucnirile telurice? Oare merita vreun pic de efort cultural dedicat decriptarii naturii intime a inocentei politice populare ?