BIFURCAŢII. Absolvenţii
- 25-05-2012
- Nr. 625
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 5 Comentarii
E mare fierbere în universități, o atmosferă tensionată care nu răzbate în afară decît prin scandalurile preluate de presă. Dar e mai mult decît atît. E multă nesiguranță: se scot posturi la concurs sau nu se scot, se schimbă criteriile sau nu, se schimbă comisiile CNATDCU sau nu, se dă drumul masterului didactic sau nu, vine finanțarea așa cum s-a promis sau nu, vor mai fi sau nu bani pentru granturi. Sîntem bombardați cu zvonuri care de care mai alarmiste. Numai bine nu face starea asta de provizorat prelungit. Există și multă presiune din afară asupra universității, o destul de mare mefiență a societății, alimentată și de întîmplările din ultima vreme, de insinuările că nu sîntem, cu toții, decît o bandă de impostori. Și, ca întotdeauna în perioade tulburi, întrebările pe care mulți dintre noi ni le punem de mult despre rostul universității și al nostru devin mai apăsătoare. Un reproș recurent la adresa universității e prea slaba conectare cu nevoile pieței muncii. Pregătim, deci, absolvenți buni – la ce? Mă voi referi la cazul (sper) generic al unui absolvent care a terminat facultatea cu o medie rezonabilă, obținută cinstit, și care e capabil să treacă un concurs sau un […]
Nu disperati d-le Liviu Ornea in legatura cu viitorul universitatii. De stat ori private, universitatile, inclusiv cele de inginerie vor desena in fel si chip viitorul : al societatilor si al indivizilor.
Sub semnul lui « res perit domino » amatorii de desavarsire prin instructie –obligatorie ori voluntara- vor investi cat de rational pot si vor obtine, sau poate nu, satisfactiile dorite. La fel si institutiile scolare vor avea cautare numai intrucat vor pune pe masa, substanta cerebrala ce va permite insusirea acelor cunostinte si aptitudini necesare excursului viager.
Sumbru ar trebui sa fie viitorul pentru tot soiul de imposturi ce par perene. Sa-ti propui sa traiesti « ca si cum « ai trai corect, indiferent ce definitie colectiva am da corectitudinii nu inseamna a trai corect.
Ori la judecata – cu conditia ca discernamantul sa fie autentic – nimeni nu poate pune pe socoteala altuia propriile hotarari : de a imbratisa cariera de dascal ori de a fi sufocat de jocul cu margele.
Si eu cred ca absolventii nu trebuie sa se ingrijoreze. Daca esti competent precum Funeriu si descoperi „ca coleg” este neutru, vei fi recompensat cu un loc in conducerea Institutului Cultural Roman. Asadar sunt slujbe, competent sa fii.
scrii chiar ca la carte, autorule.
Problemele astea se profilau inca din anii 1990, inca de cand Romania (governantzii?) a *renuntzat* de-a mai face studii despre catzi & cat de buni absolventzi ne trebuie pentru peatza de munca – mda, se faceau studiile astea, de catra *comunishti*, ui ca erau *mai cu cap* oleaca – mda, datz’ cu cheatra-n mine p-acilea!
Cand „bagi”, pan’ *neshtire* (hm… m-apuca rasu’ cand scrie autorul despre aia di la „drept” care gasesc locurili di munca, da *zecile alea da mii*!) tat felu’ da zeci da *mii* pan’ facultate, tre’ sa te cam gandeshti cam ce & cam cum: cum ca, adica, tri sferturi dintre aia *transpira* cand e vorba d-a munci cu *capu’*, cand e vorba d-a *produce v-o idee*?
Pa scurt suntem d-acord.
Numa’ fain &-o vara ashishderea,
Nea Marin
Si se vor bate pe salariile de mizerie blagoslovite de acelasi providential Funeriu.
No problems. Don’t worry. Absolventii vor lucra in scolile pe care le-a inchis mult prea competentul si bineintentionatul „ministru” Funeriu.