Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
BIFURCAŢII. Criza cărţii: o ipoteză de lucru
- 18-02-2010
- Nr. 513
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 3 Comentarii
De ceva vreme încoace nu mai contenesc citind despre marile nenorociri care se abat asupra presei scrise şi a editurilor. Mor ziarele, mor editurile, nu se mai cumpără cărţi, concurenţa internetului ne omoară. E jale. Se caută cauzele, se propun soluţii. Fel de fel. Mergînd de la „nişare“ pînă la scăderea preţului ziarelor, pentru a contracara foile distribuite gratuit, sau la utilizarea inteligentă a concurenţei, adică a Internetului şi chiar a filmului, în cazul cărţilor, cum explicau doct, pe capital.ro, mai mulţi specialişti, printre care „teoreticianul“ Bogdan Ghiu (eu îl ştiam de poet, traducător, eseist). Cică scriitorii trebuie puşi la muncă, să participe la „întîlniri cu cititorii, conferinţe sau evenimente mondene, să îşi creeze strategii de imagine sau să injecteze constant conţinut în extensiile online ale cărţilor“. Doamne, fereşte-ne! Scriitorii trebuie să scrie bine, atît. Treaba lor e să scrie, a mea să-i citesc. Eu vreau să-l citesc pe Philip Roth, nu să stau la şuete cu el (mă rog, n-am nimic împotrivă, dar n-are legătură cu cititul). Nu mă interesează nici cum arată, nici ce păreri are despre cărţile lui sau despre altceva. Dacă are ceva păreri, le va aşterne în scris şi eu am să le citesc într-o […]
De 35 de ani slugesc cartea si cititorii ei. In ultimii cativa ani tot se striga despre disparitia cartii a bibliotecilor etc. etc. De stiinta nici nu mai zic. Ma framanta iata ce: procesele care se realizeaza in creer in timpul cititului creeaza noi legaturi neuronice. Astazi se citeste mai mult ca oricand, caci Internetul impulsioneaza puternic procesul, dar marea majoritate stau cu un ochi pe text si cu altul pe canalele de socializare. Deci formarea legaturilor neuronice nu este la fel. Cred ca degraba nu ne vom intelege sau de acum nu ne intelegem cu generatia actuala. Poate se cerceteaza undeva acest fenomen?
De ce sa ne mai miram din moment ce la noi s-a intors totul cu josul in sus. In capitala tarii presedintele unui partid ce a fost numarul unu in Romania nu cunoaste nici limba materna, alti analfabeti ajung europarlamentari, presedintele spune profesorilor ca sunt prea bine platiti pentru cat muncesc si le povesteste tinerilor ce cool chiulea el de la ore si ca nu i-a prea placut cartea, ca citeste o carte de 5 ani si inca n-a terminat-o etc. etc. etc.
In aceasta Romanie traim, asa conducatori ne-am ales, asa guvernanti ne guverneaza …
Oare cui ii mai trebuie carte-n Romania? Pai daca se dovedeste ca cei fara carte au parte, mai sunt tinerii motivati sa-nvete sau sa citeasca o carte? Priviti in jur si vedeti ce limbaj au tinerii de dupa 1989 … Si stau acum si ma-ntreb „Oare asta inseamna SA TRAIM BINE?”.
Buna dimineata Romania!
1. Fericirea adevarata e o teorema calda, o nuvela care-ti largeste lumea… de acord.
Pe de alta parte, se pare ca asa functioneaza lumea, se pare ca din evenimentele mondene traiesc scriitorii, din admiratia tampa a celor care nu i-au citit niciodata. In tara asta unde locuiesc, am adus de cateva ori scriitori sa citeasca pentru romanii de aici, scriitori de origine romana super staruri in strainatate. Dar am negociat fiecare euro pentru aceste lecturi, chiar ma gandesc sa ma apuc de transferat fotbalisti cand ma intorc in Romania.
2. Chiar ma bucur ca se face o selectie pe piata cartii/ziarelor. Si cred ca pana nu se vine cu proiecte de inalta tinuta, internetul va bate presa scrisa. Exemplu: unde pot citi eu intr-un ziar din Romania niste articole ca lumea despre tenis? Pot citit altceva decat despre Federer, din an in pasti despre Rafa? Poate vreau si eu o analiza serioasa a unui pusti de 17 ani de pe locul 153, Tomic sa Dimitrov? Sau poate macar despre un super jucator din Top30 din cand in cand… Dar pe net sunt bloguri, site-uri care fac treaba asta… despre tenis sunt doar articole subtiri, la fel despre multe alte subiecte.
3. Cat despre gloata asta de profesori universitari, a caror cercetare……….., si asta n-ar fi inca nimic. Dar oamenii astia mai si predau de ani de zile, cu picioaru\’, cu aceleasi greseli elementare si conceptuale, cu aceeasi nesimtire, absenti la 7 cursuri din 14, incat cu greu iti controlezi reflexul de a-i scuipa direct pe varful pantofului lucios si lunguiet de la 5 metri distanta.
4. Fericirea e cand scoti dimineata din posta o revista ca \”The New Yorker\” si te gandesti ca presa scrisa va trai vesnic, ca nu se poate mai bine, ca merita sa platesti abonamentul.