BIFURCAȚII. Cu lingurița sau cu polonicul?

  • Recomandă articolul
Acum, cînd se vorbește din ce în ce mai insistent despre fondarea unui nou partid, reiau un fragment din „Bifurcația“ publicată acum patru ani, pe 1 martie 2007. Spuneam atunci, poate prea naiv: „Un bun amic, tînăr, eminent om de știință, implicat în acțiuni ale societății civile pentru asanarea climatului academic de la noi, e curtat insistent de un partid politic care vrea să-l înscrie pe lista proprie pentru alegerile europene. Amicul meu e tentat să accepte. Raționamentul lui e următorul. Pragmatic fiind, singurul său scop este atingerea obiectivelor propuse; după ani de acțiune civică, s-a convins, pe bună dreptate, că acestea nu pot fi atinse decît dacă sînt asumate și promovate de un partid care să le includă într-un proiect de lege pentru care să se bată. Indiferent la doctrine (extremismele excluse), amicul meu e dispus să sprijine cu prestigiul său indiscutabil orice partid civilizat care se arată sensibil la problemele lui. Donnant-donnant. Raționamentul pare corect. Și totuși… Ar fi într-adevăr corect dacă oamenii (politici) ar intra într-un partid avînd și o altă motivație în afara dorinței de a fi la putere și dacă un partid și-ar dori să obțină puterea și pentru altceva decît pentru a o avea. […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }