BIFURCAŢII. Doctoratul. Necesarele reglementări

În sfîrșit, Ministerul Educației Naționale, prin ministrul delegat Mihnea Costoiu, a emis un ordin (proiect, deocamdată, neoficial, dar circulă pe Internet) „privind standardele de elaborare, procedurile şi criteriile de evaluare a tezelor de doctorat“. Era și timpul: să știm o dată pentru totdeauna ce se cere unui doctorand și unei teze ca să nu mai avem mereu probleme ca… – mai bine tac. Marele merit al acestui ordin – al Anexei sale, mai precis – este că reglementează ches­tiunea doctoratului în cele mai mici amănunte. De exemplu, Art. 2 stabilește structura tezei: a) copertă; b) pagina de titlu; c) cuprins; d) lista cu lucrările științifice publicate; e) lista cu abrevieri şi simboluri; f) liste cu tabele și grafice; g) introducere; h) conţinut; i) concluzii şi contribuţii personale; j) bibliografie; k) anexe (opţional). Acum, totul e clar – mai puțin singularul „copertă“ care dă de înțeles că va fi numai una, nu patru cum eram obișnuiți. Ca să nu existe dubii, se precizează (Art. 1 (4)) că „se acceptă 100-150 pagini, dintre care cel puțin două treimi rezervate cercetărilor proprii“ și (5) „O teză de doctorat care ajunge sau depășeș­te 200 de pagini ridică legitime suspiciuni cu privire la contribuția reală, […]