À bout de souffle

  • Recomandă articolul
Alegerile prezidențiale franceze de anul acesta au pus lumea cu sufletul la gură, astfel că politica franceză a devenit un fel de „polar“ (în Franța, prin „polar“ se desemnează romanul polițist), cu mare succes mediatic. Alegerile prezidențiale franceze din 2017, precum acțiunea filmului lui Jean-Luc Godard al cărui nume a inspirat titlul acestui articol, sînt (re)prezen­tate de presa de pretutindeni și de toate culorile în ritmul unui roman polițist. Precum în cărțile lui Georges Simenon, intriga ne dezvăluie lupta biblică dintre cei ce urmăresc interesul general – de data aceasta nu inspectorul Maigret, dar tot un tehnocrat, Emmanuel Macron – și cei ce îl combat în numele unor interese particulare sau de grup (social sau etnic, după caz). Și de data aceasta, soluția rezonabilă vine să reducă suspansul la limitele acceptabile și să dea Europei șansa relansării în același tip cu deblocarea unei Franțe căzute în logica ingrată a uneia dintre cele mai artificiale forme de bipolarism. De data aceasta, istoria pare (dar oare chiar este?) diferită. Campania electorală a lui Emmanuel Macron a reușit să mobilizeze constant, de la începutul său, în 2016, un electorat pînă acum captiv al logicii bivalente stînga-dreapta, dar care se regăsea în mod natural […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.