Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Ce e rău şi ce e bine
- 15-10-2014
- Nr. 744
-
Alexandru MATEI
- SOCIETATE
- 17 Comentarii
Dragă Paul Cernat, E pentru prima oară cînd public o scrisoare deschisă. Ceea ce înseamnă că nu mai sînt nici foarte tînăr, nici nu mă mai las cenzurat de o prudentă modestie. Dar să trecem. Îţi scriu pentru că mă recunosc, dar mă văd şi dispărînd din textul tău de săptămîna trecută. Mă recunosc în „scandalos de nuanţat“, şi-mi pare rău pentru că mă recunosc şi în „scandalos“, nu doar în „nuanţat“. Cred că, după un sfert de secol de democraţie, sau de postcomunism, vremea nuanţelor nu mai trebuie să întîrzie. Tocmai de aceea, în polemica mea cu Radu Vancu, nu cred c-am exagerat atunci cînd am numit luciditate observaţia lui Dumitru Popescu cum că cea mai mare victorie a revoluţiei a fost, şi rămîne, libertatea de expresie (alături de iniţiativa privată). Luciditatea ţine, ca şi orbirea, de momente. Dacă vrem nuanţe, trebuie să fim atenţi la momente. Cred că mă recunosc mai ales acolo unde ţin cel mai mult să mă aflu. Şi anume, în ideea nevoii multor intelectuali români, şi a multor figuri publice, de grandilocvenţă în raport cu fapte sau persoane comune sau chiar nocive. Ştiu că nevoia de a augmenta o realitate măruntă prin întrebuinţarea unor […]
Am si eu o intrebare: Pe Andrei Plesu l-a solicitat Beligan? Apoi, va rog si eu ceva, recomandati-mi un articol cu mai multa substanta. Nu cred ca le stiu pe toate, pot invata.
Bolovanule draga, ca vaz ca suntem cam p-aceeashi lujime da unda.
Numa’ bine& sanatate (in primu’ rand) tuturor, ca las’ ca vom trece noi & pasta din astea, marunte,
Nea Marin
daca v-am chiar luat chiar apararea, autorule draga, io va-ntreb, ca un nea ce ma *chiar aflu*:de une’, anume,
chiar acest *titlu’*?
Io-mi chiar permit. Ca, vezi-bine, suntem amici (mda, io va consider chiar un amic de pa departe, cu care, de muuulte ori sunt chiar d-acord, dar, chiar *akuma*, chiar ba!)
Dar, un titlu *ca asta*? Ma cam scuzatz’ : io unu’ nu l-ashi fi indrasnit. Il atzi indrasnit Dvs. – ca, nu o chiar putetz’ chiar acuma chiar nega – ce sa va chiar fac?
No numa’ fain,
Nea Marin
a devenit de o vreme’ncoace forumul observator;
pînă una-alta, printre …reprezenta(n)ții.. de o calitate dezamăgitor deîndoielnică, așteptăm cu interes propusul și promisul Epistolar
poaate că vom afla și vom simți și noi ESENȚA
Draga Paul Cernat,
Dupa cum vezi si tu in vremea din urma, cu toate eforturile noastre de-a ne baga in seama, replicand nesolicitati la tot felul de materiale ale dreptei cele putrede, sintem intr-o situatie nasoala. Scuza-mi oximoronul. Auzi, eu nu prea stiu ce-i acela un oximoron si nu fac deosebirea dintre el si un moron, dar am observat ca da bine sa folosesc termenul cand am ocazia. Deci, uite, daca te-ai plictisit sa-l ataci pe Liiceanu ala, ca tot nu-ti raspunde, te neglijeaza si el si ala cu ingerii de numa-numa, eu zic sa ne prefacem ca ne trimitem unul altuia niste scrisori deschise. Prin urmare, eu scriu aici vreo sase mii de semne fara niciun sens si mesaj, nu sta sa le cauti, si tu, in loc sa raspunzi dur la subsol ca deobicei, fandand, fredonand, acuzand cu manie liberal-proletara, tu o sa-mi raspunzi in direct, in pagina de la Observator. Acuma, general vorbind, Ovidiu si Carmen vor mai multa substanta de la materialele de publicat, dar o sa accepte pana la urma, mai ales ca l-am parfumat pe-al meu cu chestii fine si vorbe cu greutate ca acţiunea antiapodictic, de o sa-si rupa fetele de la corectura revistei dintii in ele. Si apoi cenzurarea nu e, nene, OK!
Dupa ce ne lansam intr-un dialog fara tema si substanta, aruncand perdele de fum in jur, cum fac eu dintotdeauna si tu mai nou, militand pentru dreptul fiecaruia la expresie, sa vezi ca o sa mai apara vreunul sa ne muste. Poate il iritam si pe Mihaies, ca stii ca ala n-are multa rabdare cu noi. Ne mai trage si Manolescu un mai fetito, baga-ti mintile-n cap si din gluma-n gluma punem de-un Epistolar. Cuvantul inainte al volumului o sa-l scrie Beligan, cu multe citate in latina, iar notele si postfata Dumitru Popescu. Iar pe coperta unu punem o poza cu Angela Similea purtand un martisor in piept cu chipul lui Barthes. Pe a patra venim cu un citat din Vasile Ernu si o reteta de cocktail pe baza de vodka si praf de omorat paduchi luata de la el din lucrarea manifest.
Ce zici Paul? Ne facem si noi doua absoluturi politice si morale? Ce pana mea! cum ziceam noi la L’Ecole.
Leon
Sper sa nu ocoliti in aceste scrisori deschise („stilul epistolar”) evolutia (pardon, involutia) PSD-ului in coruptie … Ar fi pacat !
exact. cred ca un epistolar ar fi interesant. sa vedem daca vrea Ovidiu sa ne publice asa. Pentru ca noi nu suntem (inca) afiliati dar, sper, suntem critici (cu, nu de). acum mai ales ca vin si alegerile. de abia astept sa te citesc.
Şi nu numai lui „Marinică moralizatorul”
IACA-aici pe gratis, bre Marinică, DOAR o Mostră, de nişte ESENŢE
http://adevarul.ro/cultura/istorie/iadul-genul-feminin-marturiile-supravietuitoarelor-temnitele-comuniste-1_544279aa0d133766a809f150/index.html
ca să-ţi ajungă bine de tot, pe veci, să mai vorbeşti despre morale şi NUANŢE
ca alţii care cică scriu „superb şi argumentat”.
Poate vei pricepe cît de cît ceva înainte de a deschide „pliScul” !
La anumite nuanţe cîteva esenţe bine-venit-meritate.
Absolut nicio „inconştienţă”, deloc „verbală”, şi nici măcar „etilică”.
Nea Mărin, băiet simpatic de pe-aici şi acceptat cu ghiduşie
interpretînd în felul său şăgalnic face chiar şi nişte „afirmaţii”
băgîndu-se „moralizator” fără nicio legătură cu subiectul-tema articolului lui Alexandru Matei.
Să fi înţeles dînsul Ceva ? cîte ceva ? Greu de spus !
Era să zic, mai Nimic, nu este comparabil cu înainte de 1990, DECI
[decît doar, tot ce este la Baza RĂULUI patogen]
Frica de-atunci cu Libertatea D’AZI nu-s de pus în nicio balanţă,
decît pentru cei care se vor lăsaţi duşi de nas. DECI :
acest FAPT, nu poate intra în regula de trei-simplă a doctrinarilor de serviciu.
Cei care insistă şi tot şi tot o vîră cu forcepsul în mintea turmentată a conaţionalilor
Sînt simpli mistificatori şi DECI : insultători mai mult decît periculoşi ai Fiinţei Româneşti şi Libertăţii de Gîndire.
Voltaire nu a trăit nici comunismul şi nici post-comunismul, nici teroarea în massă, nici desfiinţarea şi nici descreierarea abominabilă a unui întreg popor timp de 70 de ani, şi nici deformările şi diversiunile groteşti şi permanente, subtil doctrinar-intelectuale.
Dacă pentru „Marinică cel Moralist”, în Contextul României de-un sfert de veac post-EX-comunist-securist a eluda-şterge-da la o parte ESENŢELE vorbind „sofisticat”despre Nuanţele alese convenabil pe sprînceană şi dus-aduse din condei doctrinar-ideologic în continuarea a ceea ce se numeşte „terorismul intelectual” nu este (un argument suficient) îndeajuns pentru a fi numită această-aceste metode, (cel puţin) o „insultă”, atunci putem afirma liniştit că „Marinică Moralistul” nu ştie pe ce lume trăieşte, dar fără a pricepe o iotă, dă în schimb lecţii de educaţie Altora şi nu celor cărora ar trebui.
Poate că chiar îi place ce se petrece în România de 25 de ani, iar faptul că nu mai eşti „băgat la răcoare” pentru Libertatea de Expresie ( care Nu-i DELOC atît de liberă precum se tot spune şi o afirmă alţii) îi este un „argument suficient” să se dea fericit-vesel, mai „voltairian” decît nici nu este.
Dar „Marinică Moralistul” are un rol limpede în viaţă, este simpatic, şi acceptat, DECI,
despre astfel de atitudini, numai de bine ! Fericiţi cei care nu pricep !
io, d-acuma-n \’nainte ma voi adresa cu \’\’bai, nea Petrica\’\’,
am vaga impresiune ca avetzi *umori* de ne-intzeles pentru mine. Vaz ca va \’\’datzi\’\’ la inshi (A. Matei in acest caz in cauza) intr-un fel care frizeaza ori betzia (nici n-ar fi rau, ca macar te-ai simtzit chiar bine!), ori, pur &
simplu, incontinentza verbala.
De ce o chiar scriu? Pai, pentru ca autorul, de-a lungul articolului de fata, o *repeta*, cum o chiar fac &eu: cum ca marele cashtig al Democratziei (romaneshti, de pe aiurea) e faptul ca itzi *potzi scrie parerea* fara de frica de-a fi bagat la racoare. E un fapt.
Dar, nea Petrica, hai sa-tzi spui io (nea marin) un altu\’: parerea tre\’ sa tzi-o spui *fara de a jigni* pre-opinentul.
Desigur – shi, ti rog d-a ma scuza, bai Petrica pentru asta –
tu nu putushi *inca* invatza chiar cum se scrie. Incepushi, \’\’doct\’\’, cu tat felu\’ de tampenii cetate din altzii, vaz c-ai *decazut* la insulte *gratuite*, badie….
Mda, matale, prof. la nush ce universitate americana…
Yuk! Invatza sa scrii ca lumea, invatza sa stimezi autorii, iar, daca *nu-i stimezi* (ca, am &io catziva de din ashtia), baga *argumente*, bre, ca sa *nu itzi apara*. Ca, sa shtii, badie Petrica: nici asta nu-i di lepadat, ca-nseamna ca aia fusera \’\’atiunshi\’\’ oleaca…
Cele bune, tuturor,
Nea Marin
dragilor, ce scria dom’ Voltaire? Ceva de jenu’ cum ca: deshi nu-s de-acord cu parerile dumitale, o sa ma bat pana la moarte pentru dreptu’ dumitale de a le exprima…
Da, da, mi-s d-acord cu dom’ Voltaire.
Cele bune, tuturor,
Nea Marin
Culminînd hecatombic tocmai cu nelămuririle, chipurile explicate cioplit vulgar
şi mai nuanţatul melodramatic amalgam, condamnare eternă de la un VAG à L’ÂME crîncen, etern,
la seninătatea cea sumbră în ambuscada dunelor de nisip infinit
timpul timpului insuficient scurgîndu-se sublim şi complet sincer atroce şi înfiorător DE nedefinit
ASTFEL
cu o iubire fantastic fenomenală se, şi ce perverteşte NU DOAR ŞI
cărarea Firească-A Adevărurilor Ancestrale Secrete, ŞTERGE Totul, urma !
Funambuleşti mascate obsesii şi înmormîntări deşănţat înscenat-desacralizate intelectualiceşti.
Şi-aşa, cu sau fără minte, se poate pierde fascinant fără mintea cuminţită cuminte extrem de uşor astfel, AZI, nu doar ESENŢA, dar în labirint, şi nuanţa
NUANţELOR, precum corbilor nu le mai rămîne decît doar minunata Misiune firească, devorînd, s-acopere apetisant cadavrul unui anti-K şi pierdut, stîlcit , schingiuit, distrus şi uitat SENS,
curăŢindu-l, şi pe „noi” ca şi pe „el”, VIDUL cel „Nuanţat” !
Cînd noul „intelectual” de şcoală veche[„matei alexandru”]
Nici măcar nu[-şi] mai pune „dilema”-ntrebarea :
„ce e rău şi ce e bine”,
E semn CLAR că nimic nu mai poate fi NUANŢAT
fără cel mai mic ATENTAT intelectual Teroristic
abominabilă crimă SECRETĂ-împotriva umanităţii
ASUPRA
Esenţialelor ESENŢE !
Să fie vorba ?
„Putem” ?
„duce” UNDE ? încotro ?
Despre care „noi” să fie vorba, „nuanţată” astfel, care dintre „NOI”, cine dintre „ei” ???
ESENŢA-i LIPSĂ ! Esenţa-i ESENŢIALĂ ! nuanţele Joacă FESTELE !
iar cînd Esenţă NU-i, nimic NU ESTE !
„cred” ! a „crede” e doar la BISERICĂ !
La care „bisericuţă” ? Nu exită „nuanţe” discutabile înafara „esenţelor”,
astfel, fiecare „argument superb” se auto-anulează „apodictic” :
Intelectualul crede fără să ştie ! Doar „atît” ! ducînd-o, UNDE ?
IATĂ ce-a mai incongruentă CONFUZIE a „nuanţelor”
Alexandru Matei CONFUNDĂ grav „apodicticul” cu „comunismul” !
Tocmai şi de aceea „anti”, nu e la dînsul, decît o „t,anti” !
Cum se poate nuanţa, cînd esenţele sînt lăsate de-o parte ?
Nu există în acest text „imbatabil” nici cel mai mic „argument” !
A argumenta CE, cînd tocmai esenţele sînt eludate multi-apodictic şi nuanţate „părtinitor” ?!?
Alexandru Matei dovedeşte cu vîrf şi îndesat că nu vrea să recunoască deloc,
ceea ce este ideologia comunistă,
şi mai ales ceea ce s-a întîmplat sub comunism
şi se continuă pro-apodictic în ex-post-securism-comunism.
Cum s-ar putea „discuta” cu astfel de intelectuali ? IMPOSIBIL !
„acţiunea antiapodictic” este Dovada lipsei oricărei nuanţe a vreunei oarecare
argumentări logice esenţiale, mai ales că aceşti misterioşi „noi” ar putea-o eventual
duce undeva.
@alex, multam! O sa raspund cu placere, nici eu n-am mai raspuns pina acum la scrisori deschise:) Nu ne contrazicem, de fapt, pe fond, dar am unele comentarii de facut in privinta relativismului si radicalismului. In fine, poate ar fi instructiv pentru mai multa lume sa ne citeasca epistolarul, in loc sa ne cheltuim argumentatia la o bere.
domn @Alexandru Matei
Era de asteptat o replica din partea dv. la „Cioplitorii de himere”…
„Scrisoarea deschisa” este un text superb si imbatabil argumentat.
Felicitari!
„Libertatea de expresie” ???
„Victorie” ? „cea mai mare victorie” ?
Deja nuanţînd termenul de „victorie” în acest Context,
descoperim perplecşi, despre ce fel de analist-ideolog poate fi vorba ! Este ESENŢIAL !
Este esenţial să ştim cu cine stăm de vorbă, cu cine avem de a face !
Am putea spune, Nuanţa este Esenţială !
În Realitatea Românescă „nevoia de a augmenta” a devenit cu adevărat o Nevoie MARE !
Iată cu adevărat un „intelectual” absolut „fabulos şi novator” !
„A AUGMENTA” (din DEX !) ! Fascinant ! DA ! există în DEX „a augmenta” !
De cîte ori azi, aţi auzit dragi cititori, în viaţa dumneavoastră scris sau vorbit,
cuvîntul românesc, neologismul, „augmentat” ?!? De cînd nu vi s-a mai „augmentat” salariul ?!?
Dacă aşa scrie-n DEX, „mucles” !
Ei bine, nu sînt de acord ! „a augmenta” este de un înfiorător şi disgraţios provincialism
şi intelectual pretenţios INUTIL oribil !
Dar să ne întoarcem la „nuanţe”, altfel riscăm să „deviem” de la „esenţe”!
Pentru a atinge Apogeul, stimabilul intelectual Alexandru Matei,
care „marionetistic”se sprijină moralizator, la finalul eseului său GHIVECI (mâncare ! terci !)
pe cuvîntul românesc „apodictic”, la care adaugă în plină Glorie a celei mai mari Victorii
devenite celebre, prefixul , ANTI, grohoteşte, DECI :
„antiapodictic” !
La limita „infarctului” nuanţat esenţial intelectualicist ,
într-o perfectă libertate a „expresiei” Aberaţiile apr tocmai pentru a crea DIVERSIUNEA Potrivită !
HALUCINANT ! ceea ce, în realitate, se şi doreşte în mod CONCRET !
Vă rugăm să căutaţi în DEX, semnificaţia cuvintelor : „halucinant”, „a halucina”, „halucinaţii” !
Veţi descoperi Astfel, o parte din Adevărul care vi se oferă Gratuit,
drept subtil-apetisante capcane intelectualiciste !
Despre restul „subiectului” poate pe mai încolo ! Merită !
DEŞI nu mai merită DE 25 DE ANI !