Cîntecul duios al tragediei domestice

E greu să scrii despre anumite cărți. E greu, mai ales cînd titlul pe care îl alegi (sau care te alege, dată fiind situația) vine încoronat cu unul dintre cele mai prestigioase premii pentru literatură ale continentului nostru (Goncourt, 2016); cînd criticii și juriul Goncourt au oferit acelei cărți creditul alegerii lor; cînd, un an de zile cel puțin, exact această carte va sta în conștiința majorității cititorilor de limbă franceză, va fi tradusă în numeroase limbi străine și, desigur, se va bucura și de alte premii. Leïla Slimani, născută în 1981 în Rabat, Maroc, a publicat pînă azi două romane: Dans le jardin de l’ogre, Éditions Gallimard, collection „Blanche“ , 2014, și Chanson douce, Éditions Gallimard, collection  „Blanche“, 2016. Vorbim, deci, despre o autoare aproape debutantă, care primește unul dintre cele mai prestigioase premii literare franceze. Dacă în primul roman era vorba despre dependența sexuală feminină, în al doilea lucrurile se diversifică și asistăm la o analiză, în mic, a universului domestic, analiză proiectată pe problemele mai acute ale contemporaneității. Aș începe cronica la această carte prin a afirma, fără rezerve, că are cel mai bun început de roman pe care l-am citit în acest an. Prin răsturnare cronologică, într-o abordare de tip […]