Conflictul ruso-ucrainean. Vedere de-aproape

Scriu aceste rînduri de pe malul Nistrului, unde mă aflu în vacanţă la bunici. În zare, peste rîu, se întinde în tihnă orăşelul ucrainean Iampol. Îmi place să stau dimineţile, cînd e vremea bună, cu o cană de ceai sau de cafea, la masa de piatră din livada noastră, să mă uit spre orizont, la dealul ucrainean, cu căsuţele lui noi, la plopii de pe malul Nistrului, iar seara – la fumul care se lasă de-a lungul malului. Uneori urmăresc oraşul cu binoclul de pe balcon. Nimic nu trădează necazul prin care trece Ucraina vecină. Podul plutitor duce oameni şi maşini spre Iampol şi înapoi. Din cînd în cînd, se aud clopotele bisericilor din Iampol şi Cosăuţi, vestind ba o sărbătoare, ba o moarte, ba o cununie. Mulţi dintre locuitorii orăşelului ucrainean, tineri, dar şi chiar mai puţin tineri, se deplasează prin oraş cu ajutorul unor motorete care fac un zgomot mic, mult mai mic decît cel al maşinilor blindate şi al tancurilor de lîngă Donbass, Doneţk sau Lugansk. În rest, acelaşi cer, acelaşi soare, acelaşi vînt clatină copacii la Iampol şi Cosăuţi. În orăşelul pe care îl urmăresc zilnic e linişte şi pace, un statu-quo de care au nevoie […]