Conflictul ruso-ucrainean. Vedere de-aproape
Corespondenţă din Republica Moldova; GALERIE FOTO
- 03-09-2014
- Nr. 738
-
Cătălina BĂLAN
- Actualitate
- 6 Comentarii
Scriu aceste rînduri de pe malul Nistrului, unde mă aflu în vacanţă la bunici. În zare, peste rîu, se întinde în tihnă orăşelul ucrainean Iampol. Îmi place să stau dimineţile, cînd e vremea bună, cu o cană de ceai sau de cafea, la masa de piatră din livada noastră, să mă uit spre orizont, la dealul ucrainean, cu căsuţele lui noi, la plopii de pe malul Nistrului, iar seara – la fumul care se lasă de-a lungul malului. Uneori urmăresc oraşul cu binoclul de pe balcon. Nimic nu trădează necazul prin care trece Ucraina vecină. Podul plutitor duce oameni şi maşini spre Iampol şi înapoi. Din cînd în cînd, se aud clopotele bisericilor din Iampol şi Cosăuţi, vestind ba o sărbătoare, ba o moarte, ba o cununie. Mulţi dintre locuitorii orăşelului ucrainean, tineri, dar şi chiar mai puţin tineri, se deplasează prin oraş cu ajutorul unor motorete care fac un zgomot mic, mult mai mic decît cel al maşinilor blindate şi al tancurilor de lîngă Donbass, Doneţk sau Lugansk. În rest, acelaşi cer, acelaşi soare, acelaşi vînt clatină copacii la Iampol şi Cosăuţi. În orăşelul pe care îl urmăresc zilnic e linişte şi pace, un statu-quo de care au nevoie […]
Nu o cunosc personal, dar mâ tem câ și eu am exact aceeași întrebare cu Lara. Mai mult, ca sâ le fac poate în ciudâ unor diplomați de ambe sexe din Țara Cantoanelor(sic !), îmi permit sâ adaug: Romînia a fost de la bun început și de ani de zile de partea poporului Ucrainian și a Transnistrenilor, în primul rînd(și sunt cu adevârat mîndrâ câ am un merit în acest sens), însâ v-aș fi cu adevârat recunoscâtoare sâ nu uitați câ printre Romînii ca mine care nu fac politicâ de partid, de instituție sau de Guvern, se aflâ oameni care nu împârtâșesc entuziasmul âsta multiculturalist și ‘de Stînga’, pe care îl tot lâudați. De ce? Fiindcâ este râzboi. Și ce se întimplâ în orișice conflict armat, vâ rog??Ei bine, e simplu și dovedit statistic: oameni mor. Cu alte cuvinte, vâ rog sâ nu-i mai plîngeți pe copii/femei de alte etnii(evrei, țigani etcaetera), în condițiile în care eu îi aplaud pe Romînii autentici(Albi-caucazieni și ne-etnici) din Transnistria,care s-au alâturat întregului popor Ucrainian, în acest conflict Ruso-Ucrainian ! Credeți câ nu este mai mult decît destul, de ce trebuie sâ intrați în detalii(de multiculturalism etc.), atunci cînd chiar nu are rost ?Vâ mulțumesc.
Nu am inteles, cine a fost rasplatit dupa fapta cu explozia de la Cernobil? Noi toti. Si ce vina avem in povestea care va place asa de mult?
Povestea de mai jos nu-mi apartine , ci am copiat-o. Nu din convingerea ca asa a fost , dar mi-a placut ideea de rasplata dupa fapta.
A treia poveste
In centrul orasului Kiev din Ukraina, se inalta statuia in memoria conducatorului national atotputernic Bogdan Hmelniţchi (Khmelnytsky). Este infatisat calare pe calul sau frumos, cu mana dreapta tinand sceptrul, simbol al
puterii invincibile a Ukrainei.
Hmelniţchi (1595-1657 fost hatman lituanian polonez crestinat si aliat cu cazacii) este mandria ukrainilor si toti vizitatorii se minuneaza de frumusetea statuii marelui conducator. Dar putin stiu ca el era antisemit salbatic, care are la activ multe pogromuri si incendieri de asezari pasnice de evrei nevinovati. Nu au fost crutati nici copiii nici femeile. Acestea sunt dovedite istoric. Multa cruzime si amar. Bogdan Hmelniţchi cel blestemat pe pamantul Ukrainei, dar intr-una dintre asezarile in care mercenarii lui cazaci au dezlantuit focurile iadului, au omorat, au siluit, au jefuit, au fost stransi tineri si tinere in sinagoga asezarii si i-au dat foc cu oamenii inauntru. Din asezare a ramas numai numele. Bogdan a murit din accident cerebral, a fost inmormantat in In Subotiv, in biserica ancestrala alaturi de fiul sau Tymish. Bogdan a avut numai un fiu, fara alti urmasi. Un nobil polonez cucereste Subotiv si ordona deshumarea si dezonorarea lui Bogdan si a fiului sau Tymish, asa a nu au ramas urmele lor pamantesti nicaieri.
Dar dupa sute de ani a venit si pedeapsa adevarata, caci asezarea se numea Cernobil, iar centrala atomica nr 4 a fost construita exact pe locul fostului templu.
Bine, Cătălina! Un început promițător. Să vedem ce ne spui în articolul viitor.
România trebuie să se implice cultural, economic, politic și chiar militar, altfel riscă să ajungă în ghearele rusului.
aveti grija pe-aici ca infierarea propagandei rusesti va poate aduce resentimente din partea pacifistilor, stangistilor, antiimperialistilor si antibasistilor de la observator cultural!