CRITICA LITERARA. Elena LOGHINOVSKI, Dostoievski si romanul romanesc

Elena LOGHINOVSKI Dostoievski si romanul romanesc Editura F.C. Est-Vest, Bucuresti, 2003, 264 p., f.p. Cartea Elenei Loghinovski s-ar fi putut numi la fel de bine Dostoievski si „anxietatea influentei“ la romancierul roman. Pentru ca – precizeaza autoarea in primul capitol (Tentatiile spiritului creator si romanul postdostoievskian) – „roman dostoievskian“ nu exista in realitate, exista doar romancieri care au trecut prin „experienta dostoievskiana“ si, deci, exista doar romane „postdostoievskiene“. Un asemenea creator nu-i putea lasa indiferenti pe cei care au avut norocul (sau nenorocul) de a scrie romane dupa afirmarea lui. In functie de modul in care s-au raportat la opera scriitorului rus, prozatorii se constituie in trei tipuri: „postdostoievskieni «naturali», care se intilnesc cu scriitorul rus in cele mai intime porniri ale fiintei lor creatoare“; scriitori care, „cautind in mod insistent modernitatea, se intersecteaza, in sfera acesteia, cu Dostoievski“; si, in al treilea rind, exista „tentatia dostoievskianismului (sau a antidostoievskianismului)“ manifestata prin dorinta declarata a autorului de „a-l urma pe scriitorul rus sau de a polemiza cu el chiar in textul operei sale“. Nu stiu in ce masura utilizarea cartii lui Harold Bloom despre „anxietatea influentei“ – lectura, totusi, necesara pentru acest tip de demers – i-ar fi oferit autoarei […]