Declaraţie de renunţare. Fişă de Poet

Cînd debuta în volum, în 1995, cuEvenimentul zilei, Lucian Vasilescu scria versuri inclasabile. Atît de atipice oricărui sistem, fie el şi in statu nascendi, încît i-au creat o aură singulară. Am întîlnit pentru prima oară numele său în cartea lui Dan-Silviu Boerescu, O pasiune pentru pisici, tot atunci cînd am întîlnit şi o altfel de critică, altfel decît cea de manual (eram în anul terminal al liceului, aveam – tot datorită criticului nouăzecist – să cunosc şi proza lui Radu Aldulescu). Nu vreau să sune nici patetic, nici forţat liricoid, însă contactul avut atunci, la finele anilor ’90, cu antologiile lui Boerescu, cu critica lui, cu poezia lui Lucian Vasilescu, Cristi Popescu şi Ioan Es. Pop, cu proza lui Aldulescu a fost o nouă deschidere, cu atît mai importantă cu cît o simţeam evoluînd similar şi la cei din jurul meu. Cei care, în locul manualelor de LRC (să mă ierte eventualii aficionados), purtau în geantăEvenimentul zilei sau Amantul colivăresei făceau parte dintr-o sectă. Şi majoritatea au rămas în lumea asta, oricît de dezamăgitoare s-ar fi dovedit ea.   Fantezia nelimitată din Evenimentul…, punctată rimat, măştile actanţilor invocaţi de poet, ritmurile muzicale, nevroza abia temperată au lăsat loc, în Ingineria […]