Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Despre bacalaureat, fără mînie, dar cu fermitate
Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi revista Observator cultural au organizat o dezbatere, la care a fost prezent ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei
- 07-08-2008
- Nr. 435
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 8 Comentarii
Dezbaterea organizată de Facultatea de Litere şi de revista Observator cultural s-a aflat sub semnul urgenţei. S-a pornit de la constatarea că subiectele dinainte anunţate pe Internet au însemnat un bacalaureat defectuos organizat, care n-a evaluat real cunoştinţele elevilor. Participanţii la dezbaterea din 31 iulie au susţinut punctul de vedere exprimat în scrisoarea deschisă adresată ministerului şi tuturor universităţilor din România de Consiliul Profesoral al Facultăţii de Litere, conform căruia, „în forma actuală de desfăşurare, cu subiectele afişate electronic pe Internet, bacalaureatul perturbă grav activitatea didactică din ultimii ani de liceu, favorizează memorarea mecanică şi stimulează fraudarea probelor scrise“. Răspunsul ministrului Educaţiei, Cristian Adomniţei, a fost unul ezitant, aşa cum se poate citi din fragmentele prezentate mai departe. Cristian Adomniţei nici n-a susţinut propunerea Facultăţii de Litere, dar nici n-a fost împotrivă. Motivaţia ministrului a fost că, pe de o parte, trebuie să ţină seamă de doleanţele exprimate în cadrul dezbaterii, dar că, pe de altă parte, trebuie să aibă în vedere aşteptările elevilor şi ale părinţilor care vor fi angrenaţi în bacalaureatul din 2009. „Să nu facem schimbări de dragul schimbării“ a fost laitmotivul poziţiilor exprimate de reprezentanţii ministerului. Una peste alta, prin prezenţa la dezbatere a ministrului […]
Am vazut lista participantilor si am constatat ca au lipsit unul sau mai multi inspectori scolari generali, unul sau mai multi inspectori scolari generali adjuncti, unul sau mai multi inspectori din inspectorate care au raspuns de bacalaureat, unul sau mai multi presedinti de comisie sau vice presedinti si directori de licee si profesori. Din nou asistam la eliminarea celor care sunt implicati direct in examen si ce este mai trist din nou facem referiri la bacalaureatele din alte tari.
Atat timp cat nu stabilim strategii clare pentru pregatirea tinerei generatii ne vom intalni in astfel de discutii.
Propun un bacalaureat organizat pe niveluri de dificultate – nivel A;nivel B;nivel C si nivel D. Subiectele le puteti posta pe internet pentru „bacul” de nivel D, dar cel care a fost declarat reusit la acest nivel nu are dreptul sa se inscrie la facultati si scoli post liceale.Cei care au absolvit „bacul” de nivel D se pot inscrie la scoli postliceale; cei de nivel C pot parcurge unele institutii de invatamant superior cu durata de 3 ani;cei de nivel B pot fi admisi in institutii de invatamant superior de scurta si lunga durata cu orientare vocationala si ce de nivel A pot fi admisi in orice tip de invatamant- acestia din urma trebuie sa pregateasca si teme care nu sunt cuprinse in programa de liceu.
Dezbaterea de la Facultatea de Litere, organizata impreuna cu revista dvs, este o initiativa excelenta.Intristator modul in care ministerul si ministrul Adomnitei discuta despre bacalaureat. Pana cand nu vor fi scoase subiectele de pe Internet, pana cand subiectele „la prima vedere” nu vor ajunge „la prima vedere”, discutati degeaba. Ministrul nu-si asuma nici o raspundere pentru ca se teme ca nu va mai fi votat. E un politruc care pune interese personale inaintea intereselor scolii. Rusine lui Adomnitei! Sa-si dea demisia si sa se duca la Iasi sa candideze… mai mult de 2%, intr-un colegiu, nu va lua, pentru ca e un ministru foarte slab si un politician catastrofal. Inainte de aceasta dezbatere, am citit comentariile dvs din revista – cel al domnului profesor Liviu Papadima, al doamnei Bianca Burta-Cernat, al doamnei Carmen Musat, al domnului Ovidiu Simonca: ar trebui sa va angajeze consilieri la ministerul Educatiei.Ati fost pertinenti si curajosi.Bag mana in foc ca ministrul nu citeste presa culturala si ati cuvantat in pustiu.Adomnitei a venit la Facultatea de Litere disperat dupa voturi, nu sa asculte luarile de pozitie ale profesorilor.De ce n-a zis:da,sunt de acord cu dvs, am citit scrisoarea deschisa redactata de Facultatea de Litere, scoatem subiectele de pe Internet, facem un alt bacalaureat, sporim exigenta. Ministrul Adomnitei e parasutat politic intr-un minister de care ii e frica, se teme de profesori, n-are curajul confruntarii.ce fel de ministru e acela care raspunde abia la final, intr-o dezbatere unde cuvantul sau trebuia sa se auda din primul moment?ce fel de ministru e acela care o scalda cu subiectele de pe Internet?o pacoste! un fricos!
Pîine (în proces de scumpire) şi circ (la bacalaureat 2008)
Puterea de după decembrie 1989 (monocromă politic, după opinia mea retrospectivă, întrucît a fost mereu lipsită de un program autentic de scoatere a României din înapoiere, avînd de apărat/promovat numai interese de microgrupuri, izolate cumva amniotic – dacă mi se permite metafora – de restul populaţiei), ne-a oferit şi ne oferă, din abundenţă, pîine şi circ, potrivit preceptului formulat de Iuvenal în Satirae 10, 80 sq.: [Populus] duas tantum res anxius optat, panem et circenses. Prin rîndurile următoare îmi propun să demonstrez, din perspectiva „pactului cu educaţia“ (sic) – pentru a nu ştiu cîta oară! –, actualitatea acestui adagiu vechi de peste două milenii, accentuînd că el, totuşi, fusese conceput în contextul tiraniei lui Tiberiu!…
În urma unui soi de grevă personală declarată încă din anul 2000, de cînd, constatînd cum involuează lucrurile din învăţămîntul de stat, am decis să nu mai particip în calitate de evaluator la examenele de capacitate şi bacalaureat, păstrîndu-mi forţele numai pentru desfăşurarea propriu-zisă, de la catedră, a „procesului instructiv-educativ“, nu mă număr printre cei implicaţi direct în ceea ce, aflu din presă, s-ar numi Scandalul tezelor copiate la Bac (cf. „Cotidianul“ din 3 iulie 2008). La articolul citat – scris în colaborare de Andreea Similea şi Iuliana Gâtej – se pot adăuga, desigur, destule ştiri pe aceeaşi temă, ce pot fi citite în acelaşi ziar sau în altele, scrise cu obiectivitate. O menţiune ar merita în acest sens şi „România liberă“ din 3 iulie 2008, pentru articolul Studenţii cer din nou examen de admitere datorat Aidei Dănăilă. Nu acelaşi lucru s-ar putea spune, însă, despre alte interpretări ale mass-media pe tema cu pricina, materialul Cătălinei George, spre exemplu, tipărit pe pagina a doua a publicaţiei gratuite „ring“ (sic), tot din 3 iulie, fiind la polul opus, după opinia mea, el avînd un titlu vizibil tendenţios: El e zbirul de la bac! Articolul, anunţat şi de pe prima pagină a tabloidului cu un tiraj de 100000 de exemplare, e însoţit şi de o fotografie a profesorului Adrian Cozma, considerat de către autoare nici mai mult nici mai puţin decît „responsabil pentru situaţia“ din Grupul Şcolar de Construcţii Montaj „Elie Radu“ din sectorul 3 al capitalei (anume că „într-o singură zi au fost eliminaţi şapte elevi de la bac, după ce au fost prinşi cu fiţuici“)!! În locul profesorului, aş fi cerut daune morale publicaţiei pentru incitare la oprobriu şi – aşa cum e moda acum – pentru atentat la imagine…
Dorind să fac un mic sondaj de opinii, am accesat forumurile de discuţii ale ziarelor „Cotidianul“ şi „România liberă“, postîndu-mi şi eu părerile. Nu mică mi-a fost mirarea să observ că doar la una dintre publicaţii – cea de-a doua – au existat 4-5 comentarii (faţă de 25-30 pe alte teme!), ceea ce înseamnă ori că subiectul nu interesează cititorii, ori că principiul enunţat în titlul şi în preambulul intervenţiei de faţă a operat desăvîrşit la nivelul conştiinţei publice (personal, pentru această variantă de răspuns înclin) ori că, în plină caniculă, pe căciulile mai tuturora se află cel puţin cîte-o… gîză!…
Dacă aş putea să mă gîndesc detaşat, aş concede: pe cîţi ar putea să-i mai scandalizeze, în România de astăzi, fraudarea unor amărîte de examene în timp ce, pîinea ca pîinea, dar circul abundă? Într-adevăr, scandaluri precum cele privind obţinerea prin mită a unor permise auto; amînarea nejustificată a cererii DNA de trimitere în judecată a unor demnitari; eliberarea din arest a unui personaj interlop, cu nenumărate acte penale la activ, după eforturi serioase de prindere a lui din partea poliţiei; bîlbîielile unor instituţii ale statului în privinţa unei fete de 11 ani însărcinate în urma unui viol incestuos ori demisia nu ştiu cărei profesoare din Zalău, din motive personale, dar după implicarea cu o răutăcioasă satisfacţie, parcă, a mass-media în viaţa intimă a respectivei au ţinut „capul de afiş“ pentru presă şi pentru părerile cititorilor/spectatorilor!…
Fenomenul nu mă lasă însă deloc indiferent pe mine unul, ca om al catedrei ce nu şi-a (mai) propus recalificarea (îmi place să cred că nu numai graţie comodităţii celei de toate zilele!), căci, pe lîngă dezamăgiri precum aceasta, majoră, vizînd proliferarea fără precedent a necinstei în mediul şcolar, am, slavă Domnului, încă destule satisfacţii profesionale. Dincolo de această vedere îngustă, din unghiul profesiei didactice, am însă motive maxime de îngrijorare asupra problemei fraudării examenelor şi din perspectivă civică: adolescenţii impostori de astăzi vor fi adulţii impostori de mîine! De aici motivaţia publicării acestor rînduri adresate nu numai literaţilor, ci, îndrăznesc a scrie, şi elitei actuale prea blazate, după modesta-mi părere, şi – îndeajuns întru ineficienţă – împrăştiate, divizate.
În ceea ce mă priveşte, am trăit peste trei decenii sub comunism şi am pretenţia că ştiu ce spun: frica generalizată din epocă acoperea, parcă, mai bine aspectele care acum par a se generaliza. Nu este doar impresia mea, căci iată două dintre mărturiile anonime citite pe forumul de discuţii amintit. Mai întîi o redau pe cea a unui comentator mai vîrstnic, probabil coleg de suferinţă (am păstrat, de dragul autenticităţii, ortografia, sintaxa, lexicul şi punctuaţia nemodificate în ambele citate):
Profu’: Respins, Joi, 03 Iulie 2008 09:55: Invatamantul dinainte de 1989 era de elita..adevarat ca erau cateva materii politice, dar matematica era matematica, fizica fizica…am dat la liceu si treapta I si a II-a iar daca picai la treapta a II-a te manca profesionala….apoi la fiecare facultate erau cate 10 pe loc…intrau elitele si te mandreai cu o facultate…acum suntem pe primul loc in lume la absolventi de facultate si la nr de universitati private sau de stat. Admiterea este o rusine, nici macar la scolile profesionale inainte de 89 nu te inscriai doar cu dosarul ci tot dadeai examen….rusine tarii care creaza astfel de specimene cu pretentii de intelectuali. Recent cantaretul Marcel Pavel si-a dat bacul la 45 de ani si acum e student la conservator…pai de ce nu la dat inainte de 89? simplu ca mai mult de sapat santuri atunci nu ar fi fost in stare pe cand acum….e vedeta…
Revenind la zilele noastre, căci nu mă consider un nostalgic, vă invit s-o parcurgeţi, stimaţi cititori, şi pe a doua, ea fiind, socotesc, a unui „beneficiar“ al… „reformei“ actuale:
Admis: Cu admitere, Miercuri, 02 Iulie 2008 23:25. Obligatoriu, cu admitere! Iata unde am ajuns de cand se „intra” in facultati cu ciurda: compromisuri, coruptie, mita, copy-paste, plagiat, incompetenta cu diploma, compromiterea pietii muncii si a economiei. Au ajuns universitatile sa faca alfabetizare la cel mai elementar nivel, in loc de specializare! Si a mai venit si nenorocirea Bologna! Macar daca ar indrazni cineva, vreodata, sa pice pe de-adevaratelea, sa cearna pe cei buni dintre nulitati; nu se poate, pentru ca numai banii dati de „studenti” conteaza: la admitere, la masterate, la doctorate, ca taxa ori ca spaga. Cat de jos trebuie sa ajungem pentru a avea curajul sa recunoastem ca asa nu se mai poate?
Interesante sînt, în acest context, constatările profesorului Gheorghe Rădulescu, fost director general la MECT, acum preşedintele unui organism nou creat, anume Agenţia pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. D-sa constata că „dintr-o serie de 60 de lucrări se găsesc trei sferturi copiate, ceea ce este foarte grav“ şi considera că „trebuie creat un comitet de criză şi găsită o soluţie, pentru că au fost afectaţi elevii buni, care nu au copiat“. Dacă se va dovedi că frauda este de proporţii asemănătoare în toată ţara, aşa cum se bănuieşte (ni s-au promis deja probe din toate judeţele), demisia conducerii MECT şi a inspectoratelor şcolare va fi iminentă.
Dacă însă, aşa cum preconizez, cei responsabili din MECT şi din inspectoratele şcolare vor muşamaliza din nou, în interes propriu şi public, criza, şi nu vor propune nici de această dată măsuri radicale, se va risca o coborîre şi mai adîncă în prăpastie! Reiterez, pentru cine are răbdare şi înţelegere responsabilă pentru domeniu, aceste măsuri: mai întîi renunţarea la postarea pe internet a subiectelor şi implicit la editarea seturilor de răspunsuri de către – vorba d-lui prof. Ghe. Rădulescu – o anumită clientelă avidă de venituri suplimentare (fără să fim auziţi de „cei în drept“, am cerut acest lucru în unanimitate, cei prezenţi la consfătuirile tradiţionale din septembrie, la Liceul „Gheorghe Şincai“, înaintea începerii cursurilor din anii şcolari 2006-2008!), iar apoi eradicarea indulgenţei-complicităţii din sălile de examen prin pedepse severe. În acest al doilea scop, avansez părerea că, în comparaţie şi cu alte sisteme educative din lume, s-ar cuveni aplicate şi la noi pedepse mult mai aspre hoţilor: elevii ori studenţii prinşi copiind să fie declaraţi respinşi la examenul respectiv fără dreptul de a se mai înscrie la cel puţin cinci sesiuni de examene similare. La rîndul lor, profesorii care au facilitat copiatul să fie eliminaţi din sistem prin desfacerea contractului de muncă şi prin menţionarea cauzei (corupţie) în cartea de muncă. Nu ne trebuie procese penale întinse pe zeci de ani pentru a face curăţenie într-o ogradă deja plină de gunoaie; de aceea, socotesc probe suficiente înregistrările prin camerele de luat vederi din toate sălile de examen. Să nu mi se spună că nu se pot instala în licee şi facultăţi! Astăzi pînă şi o amărîtă de dugheană îşi poate permite măcar o cameră de acest tip, ca măsură antifurt! În privinţa celui dintîi aspect, argumentele mele, alături de cele ale majorităţii profesorilor de literatură şi limbă română, vizează programa şcolară, axată pe formarea unor competenţe, nu pe asimilarea papagalicească a unor concepte operaţionale, a unor cunoştinţe perimate de istorie a literaturii, ori – cel mai rău! – a unor comentarii de-a gata. Or, această programă a fost în ultimii doi ani aruncată în aer, odată cu hotărîrea publicării acelor subiecte, hotărîre justificată printr-o aşa-numită dorinţă de „transparenţă“ şi girată din fruntea MECT de un personaj cu nume evocînd un respectabil recipient gospodăresc ardelenesc. Cu acel prilej, am asistat, după opinia mea, la o imixtiune mai apăsată decît în defunctul regim comunist a politicului în pedagogie; nu numai întrucît termenul pus de mine între ghilimele, „transparenţă“, aparţine limbajului politic şi n-are ce căuta într-un sistem de învăţămînt întemeiat pe eforturi conştiente, întreprinse cu seriozitate de toţi partenerii (elevi-părinţi-cadre didactice), pe competenţe reale şi pe competitivitate, ci şi pentru că, oricît de numeroase şi de complexe, astfel de subiecte şi mai ales rezolvările lor îndoielnice nu pot înlocui manualele şcolare, aşa cum, se pare, cred majoritatea elevilor şi a familiilor acestora! Pentru aceştia, care încă mai stăruie în a gîndi… pragmatic, luînd-o pe scurtătură („dai banu’ şi-ai scăpat“; „doar diploma contează“ etc.), n-aş avea să le mai spun decît: nu atingerea ţintei, ci drumul pînă la ea are valoare formatoare.
Fenomenul degradării raportului şcoală-societate pare, din păcate, ireversibil deocamdată, căci discutînd cu directoarea liceului unde predau, am avut surpriza să constat că, la şedinţele la care iau parte conducătorii de şcoli, tendinţa actualei dictaturi politice „de la nivelul forurilor de decizie“ asupra învăţămîntului nu este pe punctul de a se fi încheiat odată cu această gogomănie a introducerii auxiliarelor şcolare cu răspunsuri de-a gata pe post de înlocuitoare de programă şi de manuale, deoarece viziunea asupra cadrelor didactice a politicienilor de doi bani pe care îi avem astăzi, în stare doar de… „a da copy-paste“ unei legislaţii europene parcurse pe sărite şi desprinse de contextul ei social-istoric (unde eşti, domnule T. Maiorescu, să-ţi reactualizezi, cu greutatea cuvîntului dumitale, eseul despre „forme fără fond“?!), este de a ne trata ca „prestatori de servicii către populaţie“, argumentul forte fiind că – nu-i aşa? – sîntem „plătiţi din banii contribuabililor“!
Pe cînd ghişeele de rigoare şi „programul de lucru cu publicul“ în şcoli, domnilor?
Bucureşti,
5 iulie 2008
Mihai FLOAREA
Aceasta dezbatere arata ce deosebiri majore exista intre Ministerul Educatiei si oamenii care lucreaza efectiv in sistem.Pe de o parte, avem un minister idolent si care nu-si asuma nimic, pe de alta parte, profesorii de la Facultatea de Litere, dar si altii din Universitatea din Bucuresti, au solutii, au propuneri, le pasa de soarta absolventilor, vor oameni bine pregatiti.de ce a trebuit ca Facultatea de Litere si revista „Observator cultrual” sa propuna aceasta dezbatere?de ce ministrul a tacut, s-a ascuns, a evitat o confruntare?si de ce ministrul nu are o opinie clara:scoatem sau nu scoatem subiectele de pe Internet?Felicitari Facultatii de Litere si revistei „Observator cultural” pentru initiativa si dezbatere.din pacate, nu prea aveti cu cine discuta, nu prea are cine sa va inteleaga, la minister e jale, incompetenta la patrat.
Da, da, da!!! Adomnitei n-are curaj, n-are raspundere, nu-si asuma nimic.E un papagal care a venit la o intalnire cu importante somitati din Universitatea Bucuresti complet nepregatit si neinformat.N-are curajul renuntarii la subiectele de pe Internet. Un impotent! Stiti de ce nu renunta?Ca sa-i lase pe viitorii elevi din 2009 sa copieze.Nu vrea sa piarda voturi din partea parintilor si a elevilor, care ar trebui sa munceasca mai mult.Pacat ca l-ati invitat la intalnire, daca un asemenea minisru este atat de nepregatit si nu-si asuma nimic.Are dreptate Carmen Musat cind i-a spus sa-si asume o decizie…iar ministrul s-a facut mic si neinsemnat.
si in Franta, doar diploma de bacalaureat nu mai valoreaza mare lucru. dar, spre deosebire de ce se intimpla in Romania, bacalaureatul francez, in ciuda ratei ridicate de reusita (intre 70% si 80%), reprezinta inca un examen serios, unde nu se tolereaza copiatul sau pilele! aceasta e adevarata problema in Romania, unde reusim, cu un talent aproape de invidiat, sa pervertim mai orice, in varii domenii.
@ „Noi discutăm despre bacalaureat, dar bacalaureatul este doar o etapă în educaţie. Din punctul nostru de vedere, etapa finală este diploma universitară.” pacat este, doamna Preoteasa, ca ceea ce ati spus dvs este deja un element de4 imaginar social colectiv… de ce toata lumea trebuie sa fie licentiata in ceva? de ce perpetuam acest sobism si ne e rusine sa admitem ca nu toti suntem facuti pentru facultate? de ce nu se face o campanie sociala de responsabilizare si de asumare a propriilor limite? din pacate, de aici trebuie pornit, nu cu cea mai inalta treapta in minte
@ Carmen Musat: va multumesc pentru luciditatea de care dati dovada („eu nu cred că la sfîrşitul celor 12 ani de studiu, la limba şi literatura română, un elev trebuie să aibă competenţa unui critic literar sau a unui istoric literar. Literatura nu se face pentru ca elevul să fie tobă de carte în privinţa istoriei literaturii române, face literatură ca să ştie să folosească limba română, ca să ştie să înţeleagă un text – nu doar literar – şi să se exprime clar.”) Aceasta e si parerea mea, insa cei mai vechi in sistem persista in perpetuarea miturilor fondatoare nationaliste si in a varsa lacrimi la fiecare aniversare, desi sunt incapabili de a forma alte competente decat cliseizare si nationalism exacerbat, in cele mai bune cazuri
atitudinea repzentantilor ministerului este extraordinara!!!!sunt atat de deschisi la parerile celorlalti si totul porneste de la rezuzul schmbarii de dragul schimbarii. Surpinzator au lasat si politicul la o parte. Trist este faptul ca doamna Zvetlana Preoteasa, aflata intr-o vizita le lucru politica inainte de desfasurarea bacalaureatului m-a acuzat ca sunt recalcitranta atunci cand am sustinut ca postarea subiectelor pe internet nu este o solutie viabila iar elevilor le-a promis ca \”va scoate bacul\” atunci cand au sustinut acelasi punct de vedere. Deci, se vede treaba, ca raspunsurile domaniei sale sunt cu variante multiple. oricum, rezultatul va fi acelasi….