Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Despre necesitatea predării şi studierii filozofiei în şcoli
- 14-05-2010
- Nr. 524
-
Dorin DAVID
- ÎNVĂŢĂMÎNT
- 6 Comentarii
„O universitate fără un departament de filozofie e ca un corp lipsit de cap.“ Lou Marinoff, Înghite Platon, nu Prozac Deşi multor persoane numai termenul filozofie le dă dureri de cap, le provoacă zîmbete sau, dimpotrivă, le lasă reci, nespunîndu-le nimic, adevărul e că nu vrem să atingem nici unul dintre aceste „obiective“, ci să dovedim sau să înţelegem, aşa cum spunem din chiar titlul acestui eseu, necesitatea studierii filozofiei în şcoli, şi cînd zicem şcoli nu ne gîndim doar la universităţi (deşi îi dăm dreptate întru totul lui Marinoff), nici doar la liceu, ci chiar la anii mai mici, să zicem începînd cu clasa a VII-a. Am dori să nu trataţi a priori ca prostesc acest subiect; după ce vom delimita atît sensul a ceea ce înseamnă şi va însemna filozofie, cît şi direcţia pe care trebuie să o apuce studiul ei, sperăm să nu mai fim atît de prost înţeleşi, ba chiar mai mult, ideea noastră să prindă conturul realităţii. La urma urmei, clasa a VII-a nu mai înseamnă, ca pe vremea noastră, vîrsta de maximum 13 ani, ci de 14, poate 15 ani. Vîrste la care adolescenţii au deja formată o bază cognitivă propice pentru înţelegerea […]
Cum apare un subiect mai delicat se ivesc si inteleptii neamului cu cate o musca pe caciula:
1. Filozofie sau filosofie? Fizica sau fisica? Poesie? Limba romana e una fonetica, si nu e nici greaca veche, nici engleza americana. Nu are nici o importanta cum suna in alte limbi \”fac eu\” sau \”pa si pusi\”, ori chiar filo-zofia (daca e posibila forma asta in greaca veche, ma indoiesc). Lasati-o mai moale cu corectitudinea politica, DEX accepta forma fonetica \”filozofie\”.
2. Hopa si inginerii ca sunt si ei oameni. Asta imi aduce aminte de bancurile cu soricelul si elefantul. \”astrofizicieni, sau biologi, sau bancheri, nu gandesc? E stupid sa spui ca nu.\”. Nimic nu e stupid, cu exceptia afirmatiilor nejustificate despre gandire. Iar ce si cum e gandirea, asta nu e o problema astrofizica, biologica, etc. Poate astrologica! Sa avem pardon.
2. Inghite Platon, nu Prozac? Mere, nu pere. O greseala de categorie inca din motto, nu e de bun augur pt. invatamantul filozofic din Romania (sau din SUA?).
Ideea mi se pare excelenta. In ziua de azi tinerii nu au repere de moralitate si nici nu stiu sa-si aleaga modele in viata, sunt debusolati, se imita unii pe altii si nu-i preocupa mai nimic, poate doar aspectul fizic. Daca parintii nu stiu sau nu pot sa ofere nucleul despre care vorbeste eseul, scoala ar trebui sa o poata face prin dascalii ei. Ar trebui promovata ideea.
Eseul acesta este doar un punct de pornire, nu unul de sosire. Nu are pretenţia că deţine toate răspunsurile şi nici într-un caz să “descrie filosofia la nivel instituţional”(?!). El pune o problemă, de aceea invită la dialog, la dezbatere. Problema este cum putem schimba societatea în care trăim, pentru a o face favorabilă traiului. Nu ştiu cum vi se pare dvs., dar mie nu mi se pare prea optimistă viaţa în violenta, manelizata şi lipsita de valori societate românească, în care cresc copiii mei. Şi dacă nu am emigrat la timp (şi recunosc că regret), atunci pot doar să sper într-o schimbare în bine şi să lupt pentru ea. Ca unul care am studiat filosofia, am susţinut întotdeauna că nu a fost nicidecum inutilă, aşa cum mi s-a tot spus, ba chiar că am recomandat frecventarea ei.
Să vă dau un alt exemplu: pe de o parte, dacă politicienii noştri de toate mărimile şi cei apropiaţi lor, şi-ar fi însuşit nişte minime principii etice, astăzi nu s-ar fi îmbogăţit peste măsură şi fără nici o remuşcare în dauna celor mulţi, tot mai săraci şi muritori de foame; pe de altă parte, dacă ignoranţa populaţiei nu ar fi fost generalizată, ar fi fost mult mai greu, dacă nu imposibil de manipulat după voie…
Acum, filosofia se alătură matematicii, biologiei, ca să dau exemplele dvs.; ea nu înlocuieşte, ci completează celelalte materii de studiu, majoritatea dintre ele concentrate pe acumularea de cunoştinţe, nu pe punerea lor sub interogaţie. Dar la ce ore s-ar putea, dacă nu la cele de filosofie, daţi-mi voie să folosesc fraze din articol: ca elevii să fie lăsaţi să-şi spună părerea referitoare la o temă dată, să încerce să-i găsească caracteristicile, să o definească ş.a.m.d? Iar profesorul să fie doar un bun dirijor, şi să lase elevii să fie solişti? Poate la astrofizică, dar atunci elevii vor fi deja studenţi eminenţi, unii probabil geniali… Însă să nu confundăm inteligenţa cu raţiunea.
Articolul vrea să arate necesitatea, pentru întregul învăţământ românesc, a studierii filosofiei la un nivel potrivit vârstei. Cum s-ar putea ea face la clasa a VII-a? Ca în clasa a XII-a? Nici pe departe. Atunci de ce pare o “introducere în gândire” ridicolă? Sau poate elevii noştri gândesc deja prea mult? Sau poate nu vă convine denumirea? Veniţi cu o propunere, a mea era doar sugerată pentru a se înţelege că nu va fi vorba de “predarea” filosofiei la nivel academic în clasa a VII-a, nici măcar într-a IX-a, ci doar de o schimbare de perspectivă, de la memorare şi reproducere (un fel de copy-paste) la interogare, analiză, reflecţie, ceea ce am numit pe scurt “gândire”.
In original asa era, eu folosesc inca de pe vremea lui Ceausescu: filosofia, redactia a corectat, nu stiu de ce, fara sa ma anunte… acum e prea tirziu, dar importanta e ideea.
Nu ştiu dacă eseul acesta ar putea convinge pe cineva că filosofia este bună pentru a fi predată în şcoală. Eseul vine cu o perspectivă culturală asupra filosofiei, dar nediscriminatorie în ce priveşte rolurile diferite pe care această disciplină le-a primit în diferitele epoci din lunga sa istorie. Astfel, este neclar dacă filosofia este o practică morală, o religie, un mod de a forma caracterul uman, sau o terapie. Astăzi. Oricare dintre interpretarile astea sunt valide, dacă vin însoţite de o precizare „timp+spaţiu”, ca şi multe altele. La fel, că filosofia era practicată de o sectă grecească sau de vreun idealist german în turnul său de fildeş sunt lucruri distincte, şi istorice. Rezultatul acestei abordări neclare este că nu răspunde la întrebarea: ce formă are filosofia astăzi şi care este miza ei pentru şcoli? Eseul nu ne spune prea multe, nu descrie filosofia la nivel instituţional. Iar o perspectivă culturală fuzzy nu este de ajuns pentru a ne informa prin ce mecanisme funcţionează acea filosofie în şcoli, cum formează oameni (iar ăsta e punctul forte al articolului). Foarte mulţi dintre noi, dacă am avut ore de filosofie în liceu la care să fi primit informaţii enciclopedice despre filosofii secolelor trecute, ne putem simţi norocoşi că am făcut ore de filosofie, căci alţii nu fac nici măcar asta. Aşadar, care sunt beneficiile concrete ale orelor de filosofie din şcoli? Cum ar trebui ţinute ele, orele?
Iar pretenţia că filosofia este gândire, şi că nu înveţi a gândi altfel, este cam mult. Cei ce nu au avut o oră de filosofie şi sunt programatori sau matematicieni sau astrofizicieni, sau biologi, sau bancheri, nu gândesc? E stupid să spui că nu. Dar doar pentru că problemele filosofice sunt mai abstracte decât cele ale altor domenii, asta nu înseamnă că filosofia aduce beneficiul unei „gândiri premium”. Ideea „Introducerii în Gândire” ca materie de studiu e ridicolă.
mai întîi sa revenim la grafia „filosofie”, „zofia” e altceva, o litera poate parea fara importanta pentru cei mai multi… dar e esential pentru „sophie” !