Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Din bube, mucegaiuri şi noroi…“
Despre dispariţia normalităţii
- 11-01-2017
- Nr. 855
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 3 Comentarii
După douăzeci şi şapte de ani de la prăbuşirea regimului comunist, încă nu am asimilat valorile şi principiile fundamentale ale democraţiei. Ca în atîtea alte momente ale istoriei noastre, am preluat forme occidentale, rapid adaptate, „reformate“ şi alterate de „specificul naţional“ – unul dominat de mimetism, de superficialitate, de lipsa de respect pentru consecvenţă, soliditate, spirit critic şi seriozitate. Ultimul deceniu s-a dovedit a fi, din păcate, cel în care democraţia a fost pusă la grea încercare, pentru că toate valorile şi principiile acesteia au fost sistematic compromise de reprezentanţii unei puteri care a încercat să reducă Opoziţia la un rol pur figurativ, manipulînd şi deturnînd sensurile cuvintelor, ale acţiunilor politice şi ale instituţiilor statului de drept. O putere constituită piramidal, în care şeful statului, preşedintele-jucător, şi-a arogat dreptul de a decide în locul tuturor, subordonîndu-şi fără drept de apel toate instituţiile şi încălcînd principiul separaţiei puterilor în stat. „Statul sînt eu“ a fost deviza guvernării lui Traian Băsescu, iar consecinţele devastatoare ale acestui mod de a gîndi politica se văd astăzi limpede chiar şi de către cei care, politicieni şi formatori de opinie, au susţinut din răsputeri guvernarea abuzivă a fostului preşedinte. Cezarismul regimului Băsescu a compromis buna funcţionare […]
”Formele fără fond” a devenit paliativ universal – formulă bună la toate. Bine, filologii se trag, toți, din mantaua lui Maiorescu dar ”succesul” formulei ar trebui să ne pună pe gînduri. În fond, ce spunea Maiorescu, la jumătatea secolului XIX, despre Principatele Unite? Că sufereau de inadecvare la formele moderne – pe atunci – ale statului, așa cum erau ilustrate de Franța, Germania etc. Dar nu era normal să fi suferit? O țară abia ieșind din medievalul otoman căpătase model evolutiv occidental. Cum să nu fi patinat ”formele” pe ”fond”?
Aici, ar putea avea loc o discuție despre modernizare, evoluție statală și culturală, despre rezistența mentalității și soluțiile de a o-nfrînge cînd se impune Noul. Și despre riscurile forțării notei – printre care, al disoluției naționale nu-i ultimul. Fiindcă iată-l acum acționînd aproape stihinic. Acum, cînd sîntem în aceeași matrice a modernizării forțate, ca-n vremea lui Maiorescu. Peste toate, despre efectele dezrădăcinării și ale dezromânizării – ”occidentalizare”, numite. Unul din acestea fiind tocmai derizoriul în care au picat sintagme ca patriotism, interes național. Nemaivorbind despre românism – aproape insultător prin conotația de conservatorism retrograd, reacționar.
Ca și-n urmă cu două secole, efectele vizibile ale fenomenului ”forme fără fond” sînt politicianismul și corupția – florile de mucigai ale democrației, libertății individuale. Ca și-atunci, e pregnant și azi – aproape că-nainte de toate – oportunismul dînd frîu liber lăcomiei, neomeniei – motoare eficiente ale-mbogățirii rapide și cu orice preț. Numai că-n vremea noastră, ele acționează-n profunzimea societății românești, nu mai sînt apanajul unei pături de parveniți cu titluri academice îndoielnice. La acest dur test ”care pe care” – cu varianta ”toți împotriva tuturor” – participă aproape întreaga suflare românească. Însă poate că abia acum putem contempla dezastrul – corupția e generalizată deși primadona ei rămîne ”marea corupție” (ceea ce nu-i decît o chestiune de numere mari). Peste toate, semnul vremilor moderne – imensele posibilități de manipulare în massă oferite de mijloacele actuale de comunicare (mass media, rețele de socializare – toate din mantra globalizării).
Poate c-ar trebui ”să bemolizăm” indignarea împotriva nouă înșine. O putem face privind și critic – nu doar pierdut-admirativ – societățile occidentale contemporane avansate, ce ni se oferă ca modele de civilizație. În fond, importul de libertate, democrație, modernitate a venit la pachet cu tarele lumii de-acolo, neferite – la rîndu-le – de florile de mucigai ale democrației, libertății individuale. Noi n-am avut mecanismele lor de stăvilire, ceea ce ne-a adus în situația de-a fi declarați – oficial, în cam toate statisticile (deloc dezinteresate) mondiale – un fel de campioni ai corupției pe plan european, mondial, chiar. Fără pic de bun-simț, ne sînt vînturate statistici care ne situează în urma unor țări de care aproape că n-am auzit, mai ales de pe Continentul Negru.
Și n-am avut acele mecanisme fiindcă – mai ales în perioada de (pre)aderare la NATO și UE – am fost supuși unui adevărat șantaj politic urmărind exclusiv profitul economic al ”marilor puteri”. Cei care ne anunță azi, emfatic, că n-avem a scăpa de MCV sînt tot cei care au perceput prețuri imense pentru a ne primi în cluburile lor selecte. Sînt tot cei care, și azi, ne amăgesc cu generozitatea fondurilor europene – bunăoară – pentru a ne putea îndatora și mai tare decît am putea suporta dată fiind precara noastră stare economică. Sînt tot cei care au ajuns să controleze pînă și numirile în fruntea instituțiilor statului nostru, sub pretextul implementării și protejării democrației. Altminteri, bărbații noștri de stat participă cu drepturi egale la simandicoasele lor reuniuni semestriale ori excepționale, unde tot ce pot face e să ia notă de hotărîrile cu care liderii occidentali vin acolo doar pentru a obține ”consensul”.
Nu există o singură soluție de a ieși din starea de amorțire economică în care am ajuns, vîrtos ajutați de aliații noștri strategici. Dar există o singură cale: de a-nceta să ne mai punem cenușă-n cap. Ceea ce admirăm la Țările Vișegrad – de exemplu, citate ca exemple de succes al integrării europene – este ceea ce ne-a lipsit în toată perioada de tranziție (care amenință a se eterniza) dîrzenia în apărarea interesului național.
Desigur, e nevoie a fi definit, mai întîi interesul național – și-aici, funcționează din plin dihonia Stînga-Dreapta, atent întreținută și dirijată de partenerii noștri europeni și euroatlantici. E vizibil acest management occidental ori de cîte ori se face auzită dorința unor politicieni de-a pune pe primul plan ”interesele românilor”: imediat, sînt acuzați de prorusism – cam a treia acuzațe în ordinea gravității, după terorism islamist și antisemitism.
Fără-ndoială că acei politicieni au bube-n cap, schelete prin dulap – secrete compromițătoare de tăcut. DAr hai să luăm de bun exemplul american de libertate și democrație: dac-a ajuns Trump președintele SUA, înseamnă că-i totul de judecat prin prisma succesului personal, nu prin a unor vetuste -dacă nu chiar ridicole, de-acum – precepte etice. În fond, politica nu s-a născut virgină ci direct prostituată – de lux ori de pe centură, depinde după facultăți. De aceea, atenție mare la aceia care-o doresc doar curată, spălată și onorabilă! Ei sînt proxeneții.
Ultimul paragraf este corect. In rest nu vreau sa ma enervez comentand aceleasi obsesii anti-Basescu.
Nimic despre primarita generaleasa de Voluntari si deszapezire: Bucurestiul continua sa fie paralizat de o imensa cantitate de zapada si pe strazi nu vezi picior – adica roata – de utilaj al primariei. In copilarie stiu ca se incarca zapada in basculante si se arunca in Dambovita – era o rampa la Opereta. Dupa casetarea raului, ceausescu ordonase deversarea zapezii pe un camp intr-o comuna de la est de Bucuresti (nu mai stiu care). Acum zace pe strazi si va transforma in baltzi uriase orasul. Atata incompetenta si atat tupeu (demiterea sefului RATB ca sa fie inlocuit cu mafiotii pandelisti de exemplu, culmea fiind ca la ultima ninsoare „noul” manager nu a facut cu RATB-ul nici jumatate cat cel demis) ca la madam pandele nici la oprescu nu am intalnit. Asta am votat, asta suportam. Vorba cuiva: rosu atzi votat, cod rosu avetzi.
Speranţele sunt mai mari decît dezamăgirile. Cultura e brandul ţării. S-a realizat mult. Depinde de cultură, învăţămînt, publicistica adevărată ce se întîmplă în sfera publică. Observatorul cultural are o pondere însemnată în receptarea şi dezbaterea publică. TV peste tot în UE e de multe ori mediocru, plictisitor.
E necesar ca administraţia publică sa fie apropiată repede de standardele din occident /UE. Aici publicistica are un rol important şi o responsabilitate mare. Cei convinşi deja că se poate altfel nu mai trebuie convinşi. De ce s-au abtinut atîţia citoyeni la parlamentarele 2016? De unde acest desinteres? Cum se pot conecta tinerii români? Ce însemnă două- trei milioane sezonieri români împrăştiaţi pe tot continentul ? Sunt greu de motivaţi să depăşească obstacolele pînă la cabina de vot. Ce e de făcut pentru data viitoare? Cum se crează încredere?
… „… Şi nu cred că e înţelept din partea noilor guvernanţi să uite de cei 60% care nu au ieşit la vot pe 11 decembrie!
…….”….
E dureros. Libertate! şi prea multi citoyeni nu folosesc posibilităţile cucerite 1989, sunt pasivi. Care sunt aspiraţiile românilor 2017? Cum şi unde se pot formula? Nu cred în resignare. Nu mai e acceptabil 2017. Nu mai e timp de risipit.
… „.. Parlamentul a fost în repetate rînduri discreditat – cu concursul benevol, e drept, al multor parlamentari pentru care „serviciul public“ e doar o expresie lipsită de conţinut… „….
Parlamentul românesc e o sursă de incertitudini de mult timp. Posibilităţile 2017- TM2021 sunt mari. Acţiunile şi responsabilitatea celor aleşi lasă mult de dorit. Da, aşa e. Cum se ajunge la acei „aleşi” pe care îi vrem? Ce e de evitat în viitor? După 27 de ani de libertate se pot găsi şi se pot alege acei reprezentanţi care au competenţă şi motivaţia pentru binele public românesc. Decalajul!
…” … După douăzeci şi şapte de ani de la prăbuşirea regimului comunist, încă nu am asimilat valorile şi principiile fundamentale ale democraţiei. Ca în atîtea alte momente ale istoriei noastre, am preluat forme occidentale, rapid adaptate, „reformate“ şi alterate de „specificul naţional“… „….
Forma fără fond e o constatare tristă şi un îndemn pentru fiecare citoyen să decidă zi de zi cea ce e interesul individual şi cel comunitar. Nu se poate absenta! COMMON SENS e o cale spre prosperitate pentru cei mulţi! Naţionalismul agresiv, mincinos e un virus periculos pentru un continent întreg.
TM2021 luminează prin citoyeni! A început bine 2016. Posibilităţile locale şi în regiune nu trebuie subestimate. TM2021 e un sîmbure viu în democraţia românească tinără. Era digitală oferă posibilitatea de a crea transparenţă în alegerea, selectarea programului TM2021. Digital se poate discuta în spaţiul public ce e important pentru TM2021. E un test, o metodă utilă pentru alegerile în viitor. Se pot prezenta căile de realizare unui public mare. Un maxim de participare e de dorit. Conectarea în internet e o cale de democratizare. Aici tinerii sunt mai activi. Se pot crea portaluri http://www…. ale oraşului / ale celor din jurul doamnei Simona Neumann, în asa fel încît dialogul să fie fertil tot timpul. Un oraş salvează o regiune, o regiune salvează o ţară.
Atîta timp cît plagiatorii, restanţierii şi semidocţii domină sfera politico-administrativă ale regimului de la Bucureşti, nu trebuie să căutăm o „imagine românească mai frumoasă”. E floare la ureche.Textul de faţă e o davadă pentru România nouă, pentru creativitatea şi responsabilitatea dezlăntuită 1989. Responsabilii din ultimii ani sunt prezentaţi cu nume şi fapte. Binele public nu e o pradă sigură a celor din noul executiv şi legislativ 2017- 2021. Prea uşor s-au cîstigat parlamentarele 2016. Nimic nu e pierdut definitiv.
E mult de cîştigat. Nu cedăm! Sperăm în mai bine.