Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
DIN FOIŞOR. Grupul de acţiune Banat
- 05-11-2010
- Nr. 549
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 10 Comentarii
Pe 4 şi 5 noiembrie va avea loc la MNLR un ansamblu de manifestări – dezbateri, recitaluri de poezie, proiecţia unui film, un concert de jazz – dedicate celui mai important grup de poeţi germani din România din ultimii 15 ani ai regimului comunist, Aktionsgruppe Banat, după cum, probabil, l-a numit Horst Weber, redactor la Die Woche, Grupul de Acţiune Banat, aşa cum sună în „mult e dulce şi frumoasă/ limba ce-o vorbim“. Grup de poeţi, dar şi important grup disident, fapt care va genera un lung şir de anchete, percheziţii şi chiar arestări. După care, pentru toţi, a urmat exilul. Cunoscînd istoria acestui grup, putem înţelege mai bine şi opera, şi atitudinea publică a Hertei Müller. Cu acest prilej, se vor afla la Bucureşti şi vor participa la manifestări Gerhardt Csejka, cel care a sprijinit afirmarea grupului în Neue Literatur, excepţionala revistă bilingvă a scriitorilor germani din România, William Totok şi Gerhardt Ortinau. În afara celor amintiţi, din remarcabilul grup literar şi disident au mai făcut parte Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Anton Sterbling, Richard Wagner şi Ernest Wichner. Pe o parte din aceşti autori i-am cunoscut – cu unii dintre ei, drumurile literare, cîteodată şi […]
@) Daniel StPaul
…pentru evocare! Detaliile ma ajuta si pe mine sa-mi clarific mai bine lucrurile. Pentru ca tema ma precocupa de multa vreme si ma va mai preocupa. De altfel, in articolul cae urmeaza fac un fel de portret liric, in sensul ca mai mult din poeme scrise de mai multi, al lui Rolf Bossert. Inca o data, multumiri pentru amanuntele din interventie, pe cae nu aveam de unde sa le stiu.
Ei da, limba lor nu e ca…vara. Entschuldigung.
Am aflat pe vremuri de Aktionsgruppe Banat prin proxy-ul lor , “nemtii nostri” de la Echinox, locuitori si ei ai satului Filologiei clujene. Binenteles ca un Hodjak ori un Sollner “locali” (antologati in Vint potrivit….) erau figuri pe care le puteai intersecta mai in fiece zi, dar apareau uneori in peisaj, aglutinindu-se “cetei lui Motzan,” si “banatenii”. La vremea aceea eram convins, necunoscindu-le programul, ca acestia din urma si-au ales , ludic, autoironic, un nume ce nu batea foarte departe de altul, ceea ce se auzea atunci in Germania vestica (Rote Armee Fraktion)… Cum nu stiam daca numele grupului “nostru” era omologat oficial, ma si miram ca era vehiculat oarecum fara consecinte.
Din greaseala, cautind odata pe cineva la Echinox, am deschis usa salii in care, aveam sa-mi dau seama, era “ceata lui Motzan”, plus alti citiva, dintre care vreo doua figuri sigur erau de la AgB. Cineva , poate chiar Motzan, tocmai spusese ceva, din care mi-era cunoscut doar cuvintul Heimatlos. Azi imi dau seama ca am auzit atunci un descintec ce le-a afectat lor viata radical, dar nu a ocolit nici destinul meu. Nu stiu la ce Actiune se gindeau “banatenii”, eu imi spuneam malitios ca daca era sa fie Aktion, la virsta aceea , apoi cert si “fractiunea” Akt (nud, goliciune) juca un rol in ea..
Unul dintre cei antologati in “Vint potrivit…” avea sa “viseze” despre un timp care nu vine de nicaieri si nu merge incotrova. E ( si) timpul poeziei, al artei. Si nu pot sa nu regret ca , pomenind un grup, care, din actiunea-i, iata, se dovedeste azi ca a crescut cum s-a “crescut” (…) si pe la bastina, dar si un virf de lance nobelizat, nu pot (re)intilni timpul acela imbracat intr-o strofa, ori macar un vers elocvent (ca, de ex., vizionarul, “Berlin! Berlin! du grosses Jamertal …”)
@) Daca_nu_nu
…sa deschida si acolo pentu comentarii, dar ei ezita, ca le e teama sa nu scada strandardele academice! De parca dialogul nu face parte din zona academica. Sa speram ca se vor mai gindi… In fond, pot modera interventiile…
…că l-am citit. Numai că acolo nefiind deschise comentarii şi discuţia începând aici, mi-am permis să fac aici acest mic adaos.
Citim şi mai departe.
@) Daca_nu_nu
…ca ia citit textul cu pricina. L-am recitit si eu si imi dau seamam ca ar fi nevoie de uin serial intreg pentru a putea aboda – si cit mai nuantat – intreaga problematica. probabil, voi reveni, tot acolo.
…am citit articolul tău de pe iasuluniversitar.ro, pe tema doctoratelor, în continuare la ceea ce am discutat noi aici.
Perfect de acord cu ce spui domnia ta în articol!!!
Mai întâi că articolul confirmă o impresie mai veche a mea în privinţa lui „las că merge şi-aşa, din avion nu se vede!”, apropo de calitatea slabă a pregătirii de specialitate. Ba se vede. Chiar dacă discutăm de universităţi mici, răsărite în tot soiul de orăşele. Chiar sare în ochi!
Apoi, în chestiunea doctoratelor timpurii şi a celor de maturitate, iar sunt de aceeaşi părere. Nu se poate compara un doctorat de tinereţe cu unul de maturitate ştiinţifică. Partea proastă este că alimentăm continuu mitul geniului pretimpuriu şi mitul tânărului născut învăţat. De aici arderea etapelor, care a devenit un obicei, în loc să rămână o excepţie. De cealaltă parte, cântăreşte încă foarte greu ideea că, odată ce ai scris o carte de calitate (care te-a consacrat adică), gata!, te-ai mântuit, om te-ai făcut, poţi scrie orice. În două stă lucrul.
În problema plagiatelor, am mai vorbit şi nu o dată. Ai văzut ce-a păţit Dorin Tudoran, după ce-a pus pe coloane lucrarea lui Ion Gheorghe, sau cum îl chema… Sechele, sechele…
@) Daca_nu_nu
…daca s-ar traduce mai mult – nu doar din scrierile lor de atunci, ci si din cele mai noi, de dupa plecarea in Germania.
…în ceea ce mă priveşte, se întâmplă/are loc/se petrece chiar acum, deşi atenuat oarecum de cuplul Herta Muller-Richard Wagner, de care am auzit pentru prima dată în urmă cu vreo doi ani, când cu povestea ICR Berlin-Antohi-Hoişie etc. Bine, între timp lucrurile s-au mai schimbat, Herta Muller a ajuns foarte cunoscută nu doar la noi, ci şi prin alte părţi… Dar de ceilalţi amintiţi în articolul tău – spre ruşinea mea, repet! – n-am auzit.
Eu spun că e bine să se ştie şi, mai mult, ar trebui să se ştie. Ceva traduceri poate…
@) All
Evenimentul a avut loc. Cred ca a fost mai mult decit interesant si sper din toata inima ca, vreodata, filmul lui Frauendorfer va rula si in salile noastre de cinema sau pe micile naostre ecrane.