DIN FOIŞOR. Terian. Andrei Terian
- 14-05-2010
- Nr. 524
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 11 Comentarii
Îmi dădusem seama de cel puţin un cincinal – am şi scris asta în ancheta Bucureştiului Cultural din 2006 – că Andrei Terian este cel mai promiţător critic apărut după începutul mileniului la noi. Articolele sale bine scrise, cu opinii ferm exprimate în urma unor argumentaţii impecabil articulate, îl scoteau cumva de la sine în prim-planul generaţiei sale, nu lipsite, de altfel, de nume promiţătoare. Dacă mai era nevoie de o verificare şi o confirmare, acestea mi-au fost prilejuite de recenta monografie dedicată operei critice a lui G. Călinescu. În opinia mea, această carte nu este doar debutul critic al anului trecut sau debutul întregului deceniu, ci una dintre cele mai bune cărţi de istorie şi critică literară de la Revoluţie încoace. Nu sînt critic şi istoric literar, dar cunosc bine opera lui Călinescu şi cam toată exegeza dedicată acesteia. Nu sînt însă nici „fan Călinescu“, ba, uneori, aş fi tentat să spun că dimpotrivă. Din acest motiv, dar şi din pricina masivităţii sale, cartea lui Andrei Terian nu m-a însoţit în vacanţa de iarnă de la Cracovia, deşi tocmai intrasem în posesia ei. Ba chiar, la întoarcere, am amînat cît am putut lectura – nu e uşor să […]
@) Ramy
…eu ceea ce deja a facut Al. George? Treaba fiind, ca sa spun asa, facuta, era destula propozitia cu pricina!
Si, nu, nu e nimic nelogic in frgamentul citat! Literatura ratata e relevanta pentru sistemul critic exact si numai cit o afirmase calinescu insusi in general – un critic si istoric literar ca sa atinga un nivel acceptabil, trebuie sa rateze, e chiar formula sa!, de ci sa rateze niste genuri literare, nu sa produca neaparat capodopere…
nelogic: „(i) Daca opera literara e atat de tezista pe cat credeti nu cumva – consecinta logica – ea devine relevanta pentru sistemul critic pe care astfel il etaleaza?”
exotic: Chiar daca ati avea ceva „cu valorile clasice, sigure etc” (ceea ce nu e cazul) nu as avea nici o problema: e si asta un punct de vedere si, de altfel, am impresia ca nu ati fi nici primul nici ultimul. Ce mi s-a parut cam aiurea a fost inserarea exotismului in propozitie (o problema de stil, daca vreti): oricat de penibile ati crede ca sunt productiile literare ale lui Calinescu, ele merita totusi mai multa consideratie decat raderea hodoronc-tronc intr-un coltisor de propozitie – respectiv, „macar” raderea pe cateva zeci de pagini, cum a facut, inteligent si subtil, Al. George.
Whatever: ma bucur si eu ca scrieti mai des despre carti; va urez sa va intoarceti la forma din anii 80.
…ca as avea ceva cu valorile sigure, clasicii etc. Nu, chiar nu am nimic, dar nici nu-mi pot fi pe plac productii literare penibiloide. Deci, nu sint Gica Contra din princpiu.Ca am un respect ferm pentru valorile clare, indiferent de vechimea lor, puteti constata la linkul de mai jos
http://antonesei.timpul.ro/2010/05/14/aici-la-portile-beznei%E2%80%A6/
@) Ramy
…n-am gasit, cu toata bunavointa pe care o am fata de cititor. Cit priveste exotic… Pai, ce ne-ar mai deosebi pe unii fata de altii, in afara partii noastre de \”exotism\”?!
@Liviu Antonesei
Daca observ ca ceea ce spuneti este nelogic sau exotic nu inseamna ca va limitez dreptul la opinie.
@) Ramy
…imi limitati dreptul la opinie sau ce? Afirmatia asta cu romane fundamnetale cred ca putea fi valabila pentru epoca realismului socialist, prin grila caruira poate fi citit si orimul desi e scris inainte de epoca.
Ramin la opinia mea ca prin opera literara, Calinescu si-a urmat indemnul, a ratat niste genuri. Daca asta a ajutat au ba operei de istorie si critica literara? Habar n-am! Asta e treaba, mai degraba, a lui Dumnezeu.
In fine, nu e nici un elogiu otravit acolo, apreciez foarte mult stilul de munca intelectuala al lui Marino, cum am si scris-o in citeva articole de la aceasta rubrica.
Liviu Antonesei
(i) Daca opera literara e atat de tezista pe cat credeti nu cumva – consecinta logica – ea devine relevanta pentru sistemul critic pe care astfel il etaleaza?
(ii) Aruncarea la gunoi a romanelor lui Calinescu este din partea dvs, eufemistic spus, o gafa de proportii macar comice (in conditiile in care atat Enigma Otiliei cat si Bietul Ioanide sunt romane fundamentale pentru literatura noastra).
(iii) Compararea finala cu Marino este un elogiu (involuntar) otravit. Macar din motive de context.
In rest, perfect de acord cu laudele aduse cartii si autorului.
@) Daca_nu_nu
…ca sa te convingi ca asa e!
@) Dorin Tudoran
Eu tocmai ti-am citit textul de pe blog despre Cazul Marino – remarcabil de casant si nuantat in acelasi timp!
Dacă e aşa cum spui, atunci trebuie citită.
@ Liviu Antonesei
Negresit – o citesc in iulie. Ma bucur sa te vad scriind despre carti!