Dragă Anamaria

Nu țin minte cînd și cum am cunoscut-o pe Anamaria Pop (sigur e că Gheorghe Crăciun era printre noi și a avut ceva de-a face cu asta) – însă prima carte tradusă de ea pe care-am citit-o știu sigur că era O femeie de Péter Esterházy. Atunci m-am întrebat prima dată cît de puternică trebuie să fi fost (să fie) femeia care a replăsmuit acele cuvinte într-o altă limbă.   Iar Anamaria Pop e, într-adevăr, un om foarte puternic, care a trecut și trece prin multe făcîndu-și suprem sprijin din cărțile pe care le traduce și din prietenia cu autorii lor. La un moment dat, după patru volume, a încetat să-și mai publice poemele – dar forța cuvintelor din care s-a născut această poezie s-a mutat între alte feluri de coperte. A fi traducător nu e un fapt aducător de glorie în cultura română (cel puțin, nu financiar), înseamnă a fi untradittore care, printr-un misterios gest de acrobație, face un scriitor străin să grăiască în limba cititorului. Doar că – mi-a spus-o cineva care tot cu astfel de plăsmuiri se îndeletnicește – toate acele cuvinte prin care-i citim pe Esterházy, Péter Nádas, György Méhes, Imre Kertesz, Sándor Márai, Attila Bartis, […]