Educaţia – o piatră de încercare

  • Recomandă articolul
În România ultimului deceniu, educaţia şi cercetarea constituie domeniul predilect al experimentelor nefericite. Fie că e vorba de numiri controversate, fie că vorbim de măsuri ale căror consecinţe imediate au fost haosul şi confuzia în sistem, guvernanţii – indiferent de orientarea lor politică – par incapabili să înţeleagă un adevăr simplu: că lipsa de consideraţie faţă de problemele educaţiei dovedeşte nu doar slăbiciune, ci şi, mult mai grav, lipsa unei viziuni pe termen lung. Privind înapoi fără mînie şi fără părtinire, intervalul 1997-2000 apare ca singurul fast pentru sistemul educaţional românesc. Era, desigur, pe vremea ministeriatului lui Andrei Marga, singurul din lungul şir al miniştrilor educaţiei care a reformat din temelii sistemul, beneficiind de implicarea financiară majoră a Băncii Mondiale, dar şi de concursul entuziast al unor personalităţi cu experienţă îndelungată atît în domeniile lor de competenţă, cît şi în domeniul politicilor educaţionale. Reforma lui Marga a fost una consistentă, necesară şi perfectibilă. Din păcate, tot ceea ce a urmat după plecarea lui Andrei Marga din minister a însemnat un uriaş pas înapoi, o cedare treptată în faţa presiunii sociale – exercitate de factori conservatori, refractari la schimbare şi la competiţie –, care a subminat şi mai tare şansele unei […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.

object(WP_Term)#12884 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }