„Epoca aceea a fost un triumf al cretinilor“. Dialog cu Alexandru Paleologu
- 25-08-2005
- Nr. 283
-
Fabian ANTON
- SUPLIMENT
- 3 Comentarii
Domnule Paleologu, trebuie pentru inceput sa spunem ca aceasta convorbire a fost nascuta datorita unor atitudini ostile, mai ales in presa occidentala, privindu-l pe Mircea Eliade si ceea ce aici numim „generatia ’27“. Va multumesc intii de toate ca ati acceptat sa purtam acest dialog si, inainte de a incepe, trebuie sa mentionam ca, de fapt, dumneavoastra nu faceti parte din „generatia ’27“. Absolut nu! In 1927 aveati vreo 7 ani… In 1927 implineam 8 ani. Cu toate acestea, tinerii, poate datorita prieteniei ce v-a legat intotdeauna de reprezentantii acestei generatii, de Eliade, de Noica, de Cioran, va considera ca unul ce face parte din „generatia ’27“. Sincer sa fiu nu am avut o mare prietenie… Cu Eliade a fost pentru mine, in viata mea, un antecedent interesant. El era nascut pe Strada Melodiei nr. 1 iar eu, 12 ani mai tirziu, pe Melodiei nr. 8, care erau nu chiar vis-à-vis dar erau aproape, in acelasi fragment de strada. Eliade a facut scoala primara la scoala Mintuleasa, ca si mine, iar liceul la „Spiru Haret“, ca si mine. Apoi a debutat, caci acolo a debutat efectiv, fiindca e clar ca a scris cit era in liceu, la revista Vlastarul, revista […]
Nu am vrut sa va jignesc revista, desi nu sunt de acord cu orientarea ei „politic corecta”. Am observat numai ca nu mi se raspunde la comentarii, daca nu sunt caustice. Si asta nu numai in revista dvs.
In ce priveste unicul roman bun al lui Eliade, ma mir ca nimeni din criticii dvs. „de profesie” de nu si-a pus aceeasi intrebare, imediat ce au citit interviul.
Observatiile dvs. sunt extrem de caustice, gratuit cred eu. Daca revista nu ar avea cititori, ar inceta sa apara, nu credeti? Cat despre cartea la care face referire Dl. Paleologu… nici o sansa, din pacate, sa aflam o lamurire. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Spune ultimul mohican al intelectualitatii romanesti:
„Am putut sa-l atac pe Eliade la virsta matura, pentru slabele lui creatii literare, mai bine zis incercari, nu creatii, pentru slaba lui literatura. In afara de un singur roman al lui, o foarte buna carte de proza, ingenioasa, convingatoare si frumoasa, o carte normala, absolut normala, adica batrineasca, singura carte care nu este stupida din toata creatia lui epica.”
Si, tipic pentru publicistica romaneasca, lipsita de acea calitate suprema pentru d-l Paleologu, nu mai aflam care este aceasta carte ! Asa, ti se deschide pofta si si pe urma esti lasat cu buzele umflate…
(Sa fie „Maitreyi” ?)
Daca, totusi, vreun suflet caritabil se rataceste citind „Comentariile” „postate” de cititori si se milostiveste sa-mi spuna si mie de ce carte e vorba, ii voi fi recunoscator.
Altfel, se pare ca nimeni nu citeste aceste „Comentarii”, nici macar comentatii.
Dar oare citeste cineva macar vreun articol din revista asta ?