FANTASY & SCIENCE FICTION. Îngîndurez privindu-l cu ochii sași de încordare (II)

Continuăm periculoasa imersiune în adîncurile tulburi ale antologiei Balaurul și miorița, realizată de Mihail Grămescu pentru Eagle Publishing House în primăvara acestui an. La jumătatea ei ziceam: Selecția de doi lei, redactarea/corectura inexistentă… Se pare că nici antologatorul n-a citit textele, că, altfel, ar fi pus și el mîna pe un pix, ar mai fi făcut oarece corecturi… Așa o fi și în partea a doua? Să vedem.   Laura Răceanu, cea mai tînără autoare din carte, 17 ani. O poveste despre un dublu-gropar, adică unul care îngroapă morții și apoi îi dezgroapă, redîndu-le libertatea. Nu mult mai bine ca în restul antologiei, dar mai bine. Într-o antologie normală ar fi un text oarecare. Aici însă iese puțin în evidență. Marilena Adam. „Ce mai, îngîndurez privindu-l“ (e vorba despre un cal, p.138) și „cu ochii sași de încordare“. Sași, nu șvabi. Lipsește un i (la aceeași pagină 138), n-ar trebui făcut mare caz, dar cînd a mai venit vorba și de picăturile chinezești mici și dese… m-a pierdut definitiv. N-am apucat să aflu dacă personajul-narator e cal sau copil. Că vorbea de margarete pe care le rumega, dar și de copilărie cu genunchi juliți… Cam amestecate amintiri. În sfîrșit leul, […]