FANTASY & SCIENCE FICTION. Next Generation
- 09-03-2012
- Nr. 615
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 25 Comentarii
Pe 24 februarie s-au decernat premiile Vladimir Colin, ediția 2011. A fost a cincea ediție, după cele din 2000, 2001, 2004 și 2008, iar premiile s-au acordat pentru cărți publicate în perioada 2008 – 2010. La festivitate, care a avut loc la Librăria Bastilia, au participat mai puțin de douăzeci persoane, majoritatea prieteni, susținători ai unora dintre premianți. Cîțiva dintre participanți au venit de la celălalt eveniment care se desfășura în aceeași seară în București: ședința cenaclului ProspectArt. O bilă albă celor are au venit, una ceva mai colorată celor care ar fi putut amîna ședința de cenaclu pentru a participa cît mai mulți sefiști la decernarea premiilor Vladimir Colin, pînă una-alta, cele mai importante premii ale sefeului românesc. Sau din respect pentru memoria lui Ion Hobana, întemeietorul acestor premii, în 2000, împreună cu prietenul său Gerard Klein. Sau… din solidaritate de breaslă. Poate că așa trebuia să încep, spunînd că premiile cele mai importante ale sefeului românesc au fost decernate vineri 24 februarie etc. Ca să știm despre ce e vorba și cum ne raportăm la eveniment. Din juriul de cinci au fost prezenți doar trei, Mircea Opriță, președinte, Liviu Radu și Cătălin Badea-Gheracostea – membri, absenți fiind George […]
Toate comentariile pe care le-ati transmis redactiei au fost publicate. E adevarat, penultimul comentariu a intrat abia astazi dimineata, din motive tehnice. Si celelalte comentarii, de la alte articole, au fost postate abia azi dimineata. Prin urmare, comentariile dvs au intrat toate, se pot citi, nu postam doar comentariile „care ne convin” !
Mi se pare normal sa va simtiti bine in lumea pe care v-ati imaginat-o si pe care o aparati „cu sabii de-otel”. Cu asta, am terminat orice dialog posibil cu tine. Asta deoarece vad ca se posteaza doar comentariile care va convin. E o metoda mult mai insidioasa decat cea de la Helion, care le-a scos definitiv si nu vor sa auda decat ce le place. Nici o diferenta; doar orgoliu si fatarnicie.
Mergi prea tare pe ideea marginalizarii mele prin bagare la mijloc. In lumea voastra. Strugurii pot fi acri, dar sunt agrise. Vorbim din lumi total diferite. Luand-o spiritual. Raman un idealist; consider ca e preferabil un cititor de geniu fata de o mie de cititori neinitiati.
Victor, dacă ție nu ți se întîmplă niște lucruri nu înseamnă că ele nu există.
Michael! Chestia cu \”drepturile de autor\” m-a dat pe spate.
dle Martin, între cum credeţi dvs. că scrieţi şi cum scrieţi de fapt e o diferenţă ca de la cer la pământ. Nu-mi explicaţi, vă rog, cum cele două se unesc sau se întrepătrund, nu mă interesează. Vă caracterizează lăudăroşenia şi înfatuarea şi mai puţin textele de calitate. Sunteţi atât de îngâmfat încât nu vă daţi seama că de fapt scrieţi slab. Nivelul dvs. este de 18 de accesări pe săptămână, adică vreo zece rătăciţi care n-au auzit de dvs. şi care s-au întrebat cum scrieţi, după care cred că şi-au jurat să nu mai revină.
Victor, Galileo Online nu publica proza. Apoi mai e treaba cu drepturile de autor, mai trebuie sa-l intreb si pe Silviu daca vrea sa publice acolo, textele din volumul premiat sint sub copyrightul editurii… Sint multe lucruri in viata scriitorilor si editurilor. Tu chiar nu le stii? Sau doar te prefaci…?
Pune pe site-ul revistei GALILEO proza lui Genescu, sa vedem!
Ti-am povestit despre premii nu pentru ca te-ar interesa, ci pentru ca ai dat de inteles ca premiile Colin nu ofera si bani. In rest… da, strugurii sint acri.
Ce a fost SF la premiile Colin? Poate pemiul pentru proza scurta SF, luat de Silviu Genescu? Acuma nu-mi spune ca in afara de tine nu mai scrie nimeni SF prin Romania…
Si in nici un caz Bucheru n-ar fi finatat un premiu care sa-i revina lui. Si oricum Bucheru nu a scos nici un volum in perioada 2008 – 2009. Ai fi stiut asta daca, inainte sa acuzi pe toata lumea de toate relele te-ai mai documenta. Sau daca ai fi mai atent la ce se intimpla prin sefeul romanesc si de-abia apoi sa-ti dai cu parerea.
Citiţi comentariile de aici şi veţi înţelege multe despre ce se întâmplă în ţara asta, dar mai ales de ce se întâmplă. E vorba de atitudine, stimabililor! Un domn respectabil precum Victor Martin, trecut binişor prin viaţă, nu a reuşit să înveţe un lucru atât de elementar încât dincolo de graniţele noastre îl cunosc deja şi copilaşii de 5 anişori: respectul domnule Martin ( şi toţi ceilalţi care mai gândiţi la fel) nu se câştigă şi nu e nevoie să fie nici cerşit şi nici pretins de către nimeni, nu cât timp trăim într-un mediu cu oameni civilizaţi. Respectul se acordă din start tuturor şi cel mult poate fi pierdut de către cel care insistă sa se comporte astfel încât sa demonstreze tuturor ca nu merită să fie respectat. Dar noi trăim în ţara în care atitudinea firească este cea de ” ce ai făcut tu pentru mine să te respect?” În condiţiile astea dialogurile dintre noi e firesc să fie cum sunt, nu putem vorbi respectuos decât cu cei care au făcut deja ceva pentru noi, iar cei care vor totuşi să fie respectaţi au obligaţia de a găsi ceva de făcut prin care să ne oblige la a le acorda respect.
În altă ordine de idei, nu reuşesc sa înţeleg ce sens au comentariile cuiva pe marginea acordării unor premii, dacă respectivul tot declară sus şi tare că nu-l interesează nici un fel de premiu si nici modul în care se acordă sau în ce constă. Dacă totuşi comentează, atunci ar putea s-o facă şi pe marginea unor subiecte precum sarcina şi alăptarea în cazul marsupialelor australiene, confecţionarea şi decorarea oalelor de lut medievale cu motive tradiţionale sau fenomenul homosexualităţii la canide, căci bănuiesc că nici acestea nu-l interesează mai mult ori mai puţin, în orice caz, chiar pe baza propriilor afirmaţii putem trage concluzia că respectivul este interesat doar de scrierea unor comentarii şi chiar nu contează unde ori pe ce temă şi probabil nici ce anume afirmă sau neagă..
Totodată nu pot să nu observ că autorul articolului formulează răspunsuri doar la anumite comentarii, evitând acelea care ridică reale semne de întrebare privind nu valoarea în bani ale acestor premii, ci semnificaţia lor. Oare de ce a fost atât de slabă prezenţa la decernare? Să fie din cauză că nu mai exista tineri interesaţi de SF ori din cauză că tinerii nu mai sunt interesaţi de acordarea unor premii a căror destinaţie se cunoaşte din start? De fapt cui si pentru ce am putea să acordăm premii în domeniul SF-ului? Avem 4 sau 5 premii de dat anual pentru întreaga activitate, pt cel mai bun autor, pentru critică literară, idem pt cea mai bună editură şi avem 3-4 autori care sunt rererepublicaţi cam cu aceleaşi opere an după an, eventual îşi mai rearanjează povestirile în altă ordine, dar ideile sunt tot cele citite deja acum 30 de ani, avem 4-5 activişti înrăiţi care nu doar că se autopromovează puternic, dar se şi îngrijesc să îndepărteze din start orice eventuală concurenţă capabilă (vedeţi ieşirile în decor ale consacraţilor la fiecare intervenţie ale unui nou sosit în fandom) şi mai avem 2-3 critici şi 3, maxim 4 edituri de luat în seamă. În condiţiile astea cred că e clar tuturor că aceşti 3-4 oameni vor lua toate premiile an după an, fiecare cel puţin unul. Iar dacă de la anul premiile se dublează atunci se va dubla şi recolta lor. Dar să se bucure de ele, noi oricum vom continua să citim americani, englezi, francezi, sud-americani şi australieni pentru ca în ciuda maldărelor de premii ceea ce autorii premiaţi produc, ceea ce criticii premiaţi ridică în slăvi şi ceea ce editurile premiate publică an după an este la fel de indigest.
Michael! Oricui ii spun ca pe premiile citate de tine nu ma intereseaza nici macar ca fapt divers spune ca mint. Nu ma intereseaza nici moral, nici material. Cand am fost mai tanar si mai naiv m-am mai luptat sa mai iau cate un premiu. Acum, mi se pare ridicol. Mie mi se pare o joaca de-a \”uite premiul, nu e premiul\”. Nu e orgoliu, ci calcul rece. Daca Bucheru a finantat premiul de anul asta, o fi sperat sa i-l dati lui. Nu stiu ce sume se vehiculeaza, dar presupun ca sunt atat de mici incat nu are rost sa discutam. Dati-le la tineri!
Totusi, vad ca ocolesti problema principala: e ceva science fiction in tot ce s-a premiat cu Colin anul acesta?
Victor, Premiul Vladimir Colin a insemnat si o suma de bani inca de la prima editie. Gerard Klein si-a donat drepturile de autor pentru cartile aparute in Romania pentru a finanta acest premiu, asta a fost intelegerea intre el si Ion Hobana atunci cind l-au infiintat, in 2000. Editia din acest an a fost sponsorizata de Bogdan Bucheru si editura lui Texarom.
Si, in general, toate premiile acordate anul trecut (Vladimir Colin, Ion Hobana, ARSFAN si Galileo) au constat si in bani. Deci cei care acorda premii nu doar se joaca de-a premiile.
O propunere de colaborare poate face absolut oricine absolut oricui. Daca cel interpelat nu vrea sa te invite, nu o face. Sunt printre putinii oameni care nu aplica masuri diferite batranilor sau tinerilor. Un exemplu e discutia mea cu dumneata. Discriminarea pe care o fac e pe criteriul talentului,indiferent daca e vorba de scriitori sau de critici; prea multi critici cred ca nu trebuie sa aiba talent sau sa vina din randul scriitorilor ratati. Alta discriminare pe care o fac e apartenenta sau nu la „SF si F”. Inconstient, fantasticul de tip Stefan Banulescu inunda fantasy-ul de tip „SF si F”. Atlanticul mainstreamului inunda mediterana science fiction-ului. Consider ca asta e cauza crizei in care ne aflam.
Dle Martin, aforismul dvs. se aplica si-n cazul celor mai in varsta, nu doar al tinerilor, desi pe acestia din urma nu i-am vazut cersind ori pretinzând respect, fiind, cel mult, acuzaţi că o fac. De unde până unde aţi tras dvs. concluzia că eu l-aş cerşi? Sau aveţi impresia că ţine de respect să-i răspunzi unui om în momentul în care îţi trimite o propunere de colaborare?
Vladimir Colin batea usor spre science fiction. E ceva science fiction la cei premiati anul acesta? Si, pana nu are o valoare reala in bani, premiul Colin e un premiu ieftin. Intre cele doua razboaie mondiale, scriitorii americani mai slabuti preferau Franta, unde premiile erau consistente. Si scriitorii romani mai slabuti preferau aceeasi Franta, dar americanii erau mult mai bagati in seama. Istoria se repeta.
Domnule Alexandru Ioan! Respectul se castiga, cu mult, foarte mult efort. Nu se cerseste.
Eu nu particip dintr-un motiv asemănător cu cel amintit de Alexandru Ioan…aş adăuga doar că nici nu voi participa la vreun eveniment de vreun fel cât timp nu voi observa schimbări. Premiile sunt acordate celor care le merită, nici o problemă aici, problema e că singurii care pot avea acces la ele sunt cei cam trecuţi, cei tineri nu sunt luaţi în seamă nici când e vorba de publicat( maxim ce pot obtine e prezenţa într-o revistă on-line, publicarea pe hârtie se face doar contra-cost), nu sunt luaţi în seama nici când comentează undeva, dar totuşi vă aşteptaţi să participe şi să aplaude. De ce ar face-o? Doar pentru că aceiaşi oameni, cu aceleaşi scrieri, aceleaşi idei prezentate sub alte şi alte titluri de fiecare dată, iau anual aceleaşi premii? E circul ieftin al celor aflaţi în căutarea gloriei literare şi la 70 de ani, iar la aşa ceva tinerii nu sunt dornici să participe. Singurul nume nou apărut luat în seamă e Oliviu, dar să nu uităm ca el şi-a publicat cartea în regie proprie iniţial si a fost luat în seama de-abia dupa ce i s-a acordat un premiu de către altcineva, nu de către sefeimea română, căci aici premiile se acordă pe bază de abonament încheiat pe viaţă. Eu am ajuns de pot preciza cu exactitate, după citirea listei cu membrii juriului, cine va fi premiat. De fapt există o listă de 7-8 oameni care sunt mereu ori în juriu, ori iau premiile, doar se schimbă între ei.
Cu invitatiile am inteles. Explicam doar ca neinvitat ma simt in plus si m-as astepta dintr-o clipa in alta sa vina cineva la mine si sa ma intrebe ‘Da’ tu ce cauti aici. mă’. E doar un sentiment, nu ceva logic.
Referitor la marginalizare, nu vorbesc, desigur, de cei câtiva care chiar incearca sa faca ceva si care, din nefericire, sunt repede blamati, tarati in dispute si trasi in jos de alti confrati. Ci la ceilalti. Eu, dupa cum se poate vedea, deja mi-am restrans colaborarile si din cele 5 au mai ramas doua. La una din celelalte 3 am facut greseala sa public un text, la celelalte doua n-am primit niciun raspuns nici pana-n ziua de azi.
Cat despre antologii si concursuri, sa-mi fie cu iertare, dar cand vad un text cu mult mai slab decat al meu (slava Domnului, imi pot da si eu, cat de cat, seama de valoarea lor) nu-mi prea vine sa mai incerc sa particip si a doua oara. Iar daca domnul in cauza are impresia ca textul sau e unul meritoriu, am sa-i fac un bine si am sa i-l trimit dlui Stefanescu sa-l laude si dansul. Iar la antologie… cand vad ca in ea este prezent insusi antologatorul, desi textele au fost selectate in urma unui concurs, eu ce sa mai cred? Ca a iesit castigator… juriul?
Repet, nu m-am referit nicio clipa la dvs. Pentru ca se vede ca incercati.
Domnule Michael Haulica, aveti dreptate in legatura cu mine. In acea perioada am avut probleme serioase de sanatate, iar Catalin Badea-Gheracostea a primit scuzele mele chiar in seara decernarii. In mod normal, mi-ar fi facut o reala placere sa particip la acest eveniment, si chiar am vrut sa o fac (in conditiile care erau), dar am fost sfatuita sa nu risc.
Exista si un raspuns prozaic. Pentru ca tinerii scriitori nu traiesc din asta. Pentru ca au foarte putin timp la dispozitie ca sa scrie, mai ales daca au si un job cu sase zile de munca pe saptamana si program deloc fix. Iar pentru cineva din provincie, ba chiar acea zona a tarii unde lefurile sunt mici, cu toata rusinea fie spus, o calatorie la Bucuresti inseamna o investitie — nu doar in timp — pe care nu ti-o permiti prea des.
Alexandru. Decernarea unor premii nu este un eveniment la care se intra doar pe baza de invitatie nominala. Anunturi despre eveniment au fost publicate in locurile pe care si tu, si eu le freceventam. Asta ca sa fim intelesi cum e cu participarea. Cit despre ce sa cauti tu la lun astfel de eveniment… Cauti ce au cautat si ceilalti prezenti, pe care nu i-a invitat nimeni personal. Nu stiu de unde ai inteles ca trebuie sa primesti invitatie nominala ca sa poti participa.
Acuma, drept sa spun, nici nu ma gindeam la tine cind am scris ce am scris, m-am gindit doar la tinerii scriitori din Bucuresti. Dar sa stii ca din Ploiesti au fost Ionu Banuta si Doru Stoica. Daca veneai ai fi avut ocazia sa-i cunosti.
„Tinerii exista doar pentru a-i adula, formand o masa de manevra fara nicio alta importanta” – e foarte urita chestia asta. Chiar asta crezi? Adica noi va publicam doar ca sa va manipulam? Pai nu va mai lasati manipulati, fratilor! Nu mai publicati in revistele pe care le facem noi. Faceti o „greva parlmentara”.
Sint foarte mirat de ceea ce spui. Sint 4-5 reviste la care puteti publica (si unde chiar publicati), sint edituri unde puteti scoate volume, unde puteti aparea in antologii (si chiar apareti, chiar publicati)… E ciudat sa va simtiti marginalizati, sa aveti nevoie de invitatii speciale ca sa particpati la evenimente…
Sper sa putem vorbi despre lucrurile astea la Final Frontier. Unde – nici acolo – nu se fac invitatii nominale. Daca cineva doreste sa participe e bine primit.
Nu pot vorbi in numele altora, asa ca am sa va spun de ce eu n-am fost prezent. In primul rand pentru ca nu am fost invitat. E drept, nici la cenaclul respectiv nu am fost, dar prin prisma faptului ca este un cenaclu, am considerat ca n-as deranja pe nimeni daca as veni si ca as avea si ceva de invatat. Nu cred ca as fi revenit la al doilea, chiar si al treilea, cenaclu organizat de SRSFF daca nu ar fi fost profesionalismul dlui Tamas. In al doilea rand, pentru ca nici nu am avut nicio clipa impresia ca eu ca prezenta as conta. In al treilea rand, pentru ca evenimentul nu a fost indeajuns de popularizat incat sa ma faca sa realizez importanta sa. Cand l-am vazut pe dl Oprita scuzandu-se ca trebuie sa plece pentru a ajunge la decernarea premiilor, tare as fi vrut sa ma duc si eu, chiar si pentru nimic altceva decat a fi in preajma unor oameni cum este dansul. Insa, reped, ce sa caut eu acolo? Nu ma scuz, doresc doar sa ma fac inteles.
Iar acum, revenind la articol, am sa mai raspund unei intrebari: de ce nu se implica tinerii si de ce nu-i ajuta pe altii? Eu cred ca tinerii, cu doua, trei, mici exceptii, nu sunt in postura sa o faca. Intai ar trebui sa iasa din mocirla pentru a le putea intinde si celorlalti o mana, iar in momentul de fata suntem cu totii, cred eu, in aceeasi mocirla si fiecare se chinuie sa iasa. Sa publice, sa stranga in jurul sau un numar de fani, sa-si traduca singuri textele in engleza s.a.m.d. Si, in afara catorva persoane, sunt de fiecare data tratati cu indiferenta, izbindu-se de acelasi ras ironic si aceeasi intrebare nerostita: \’asta vrea sa ajunga undeva?\’. De parca ar ajunge in dauna altcuiva. Sa-mi fie cu iertare, dar eu nu vad nicio predare a stafetei pentru ca nu vad nicio stafeta de predat. SF-ul romanesc, d.p.m.d.v. e format dintr-un numar de grupulete care nu fac altceva decat sa incheie aliante, sa se premieze reciproc si sa se atace pe la spate. Tinerii exista doar pentru a-i adula, formand o masa de manevra fara nicio alta importanta. Parerea mea. Ingusta, desigur, si-n ochii altora deloc adevarata.
Oliviu, ai parte din intrebarile corecte aici: http://lenghel.net/wp/reflectii/neste-premii/
Evident ca prezenta lui Oliviu Craznic la festivitate n-am considerat-o, in acest articol, drept prezenta unuia dintre autori tineri de f&sf, obisnuit fiind cu faptul ca Oliviu este prezent la mai toate manifestarile de gen, este implicat deja in citeva publicatii si mai are citeva proiecte in derulare, despre care se va vorbi cit de curind… Fac acum cuvenita rectifcare: la decernarea premiilor Colin a fost si un tinar scriitor, Oliviu Craznic.
Cred ca e putin din toate… Cred ca ar fi fost buna ceva mai multa reclama, bune si niste invitatii personalizate pt tineri si mai putin tineri, dar cred ca exista si o doza trista de dezinteres pt ce fac altii la tinerii scriitori, ca si la, din nou, cei mai putin tineri… Desigur afirmatia mea nu e nici pe departe general valabila, sunt si oameni preocupati cu adevarat de literatura noastra… Si o mare vina cred ca o poarta mass-media. Cred ca era obligatoriu ca una-doua televiziuni sa fie acolo. Macar una-doua. Oricum, felicitari castigatorilor, organizatorilor, sponsorului, celor care au promovat evenimentul sau macar au venit la el… Si ma tem de momentul cand cei cativa interesati de viitorul literaturii noastre vor inceta sa mai lupte si pt altii si isi vor scrie doar cartile lor. Ma tem pt noi. Ca lor probabil le va fi mult mai bine.