FANTASY&SCIENCE FICTION. Cenaclul „H.G. Wells“ la patruzeci de ani
Dialog cu Lucian IONICĂ
- 12-11-2009
- Nr. 500
-
Observator Cultural
- Rubrici
- 2 Comentarii
Doctor în filozofie, conferenţiar la Universitatea de Vest din Timişoara (Jurnalistică), autor al volumului de proză SF Ziua confuză (1983) şi al unor volume despre televiziune, coautor al unui manual de jurnalism, premiat pentru filme documentare la festivaluri internaţionale,Lucian Ionică este unul dintre membrii fondatori ai Cenaclului „H.G. Wells“. Cenaclul „H.G. Wells“ din Timişoara a împlinit patruzeci de ani. Cum au fost începuturile? Cine au fost „întemeietorii“? E greu de spus acum cine a avut ideea. Cert este că Adrian Rogoz a fost la Casa Studenţilor din Timişoara, la invitaţia celor de aici, şi atunci s-a discutat despre posibilitatea înfiinţării unui cenaclu SF. După două-trei săptămîni, pe 9 noiembrie 1969, acest lucru se şi întîmpla. Eu cred că lucrurile erau cumva pregătite, şi prezenţa redactorului Colecţiei „Povestiri ştiinţifico-fantastice“ nu a fost decît stratagema necesară pentru a se învinge îndoiala vreunui politruc. La prima şedinţă au participat scriitorii Mircea Şerbănescu, Ovidiu Şurianu şi Laurenţiu Cerneţ, responsabilul cultural al Casei Studenţilor, Valeriu Panasiu şi primii şapte membri: studenţii Lia Voinea, Ion Cartianu, Viorel Coifan, Radu Rusu, Doru Treta şi elevul… Lucian Ionică. Eu frecventam cenaclul literar studenţesc şi aşa am aflat de noua iniţiativă. La vremea respectivă debutasem deja în CPSF […]
cred ca nici de bariera economica nu poate fi vorba. au aparut totusi multe carti ale autorilor romani dupa 1990. sigur ca, printre ele, incapeau si cartile autorilor de care vorbesti. ma bucur ca iti gasesc urma pe-aici, draga viorel. numai bine iti doresc.
Chiar este aşteptat un nou volum semnat Lucian Ionică, după admirabila „Ziuă confuză”. M-am întrebat deseori de ce scriitorii cu adevărat importanţi în sf-ul românesc au căzut într-un con de umbră publicistic după 1990. Dacă în „epoca de aur” ei trebuiau să treacă prin furcile caudine ale cenzurii comuniste, se pare că după Revoluţie nu a mai existat decât bariera economică în calea răspândirii creaţiei. Lucian Ionică este unul din scriitorii adevăraţi ai sf-ului românesc şi mă bucură să aud că încă mai scrie. Îi urez mult succes!