Fata dracului şi Filocalia

Neîndoielnic, Cosmin Perţa e un scriitor cu personalitate, un reprezentant mai degrabă atipic al grupului 2000. A debutat în 2002, cu volumul de versuri Zorovavel, în care autorul putea să lase impresia unui manierist din familia spirituală a lui Claudiu Komartin, cu vocaţia travestiurilor şi a măştilor estetizante, în ale cărui poeme decorul mizerabilist este supus unor operaţii de „cosmetizare“ ce nu întîrzie să-i confere truculenţa sordidă a kitschului, făcîndu-l parcă şi mai sinistru, căci, din spatele butaforiilor, cu aerul lor de artificiozitate extremă, eczemele pestilenţiale ale realului ies permanent la iveală, iar viziunile poetului capătă aerul unei mixturi greu suporabile de materie excremenţială şi apă de colonie ieftină. Poemele din Zorovavel vor fi, astfel, cel mai adesea, puneri în scenă pline de truculenţă, regizate cu ingeniozitate de un spirit asianic, care pare să fi moştenit ceva din pasiunea barochizantă a cerchiştilor (un Ne­goiţescu, un Stanca), fantasmagorii în registrul unui „vizionarism negru“, în timp ce actantul liric etalează aici masca poetului blestemat, preluată din imaginarul decadentismului. E adevărat că în volumele sale ulterioare Perţa a abandonat progresiv această formulă (iar volumul Fără titlu e edificator dintr-un asemenea punct de vedere), trecînd la o lirică lipsită de artiificii stilistice, confesivă, în […]