File răzleţe din „Însemnările“ Mariei Banuş

Pînă în pragul trimiterii la tipar a celor două masive volume confesive Însemnările mele, apărute în aprilie 2014, la Editura Cartea Românească, au tot ieşit la iveală fragmente mai mari ori mai mici de manuscrise, uneori doar cîte o pagină răzleţită, ataşată întregului pe ultima sută de metri. Totuşi, nu totdeauna a mai fost posibilă reîntregirea consemnărilor. Un episod de tot interesul, relativ la o excursie efectuată cu vaporul pe ruta Constanţa-Constantinopol, rămînea în afara fluxului memorialistic, cu toată părerea de rău a îngrijitorului ediţiei, care se lipsea astfel de o verigă unicat în lanţul cronologic al înregistrărilor rămase de la poetă. Este un episod petrecut în 1932, şi merită „salvat“ cu prisosinţă, dacă nu din alt motiv, măcar pentru că ar putea fi considerat un fel de eveniment de frontieră, bariera trecerii existenţiale a Mariei Banuş în zona tumulturilor adolescentine ce-i vor nutri din belşug inspiraţia volumului de debut Ţara fetelor. Întîmplările neaşteptate ale acelui voiaj sînt colorat restituite, într-o suită de notaţii de o irepresibilă sinceritate. Emoţiile întîlnirii cu peisajul oriental capătă rezonanţe suplimentare în asocierea cu exoticii fiori ai unei exaltări amoroase, probate prin secvenţele epistolare integrate arhivei sentimentale pios păstrate în dosare îngăbenite de vreme. (Geo […]