Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Gheorghe Dinică
1 ianuarie 1934 – 10 noiembrie 2009
- 12-11-2009
- Nr. 500
-
Iulia POPOVICI
- In memoriam
- 1 Comentarii
„Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, mai degrabă crescut de stradă şi de prieteni decît de familie, dar sufletul şi mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii şi al jocurilor de puştani. Nici nu mai ştiu cîte roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje… Primul meu rol a fost cu o trupă de amatori de la Poştă, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stama tescu din piesa Titanic vals de Tudor Muşatescu. Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întîmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală. Acelea au fost primele aplauze din viaţa mea. M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de cînd lumea.“ Aşa a intrat Gheorghe Dinică în lumea teatrului. A părăsit-o într-o zi de marţi, după aproape trei săptămîni de spitalizare, conectat la aparate, în urma unui stop cardio-respirator. De doi ani, se spunea despre el că e bolnav de Alzheimer, după ce renunţase să joace în Faustul sibian al lui Silviu Purcărete – la fel ca Ştefan Iordache, pe care regizorul şi-l dorise ca protagonist. Ultimele spectacole în care a jucat, la Teatrul Naţional, Take, Ianke şi Cadîr şi […]
L-am vazut de mai multe ori pe scena Nationalului si nu cred ca a fost vreodata mai putin decat impecabil. Mi-a lasat sentimentul ca rolurile erau croite pentru el, astfel se misca in pielea fiecarui personaj – cu lejeritate. Si in cele mai dificile momente ale unui rol gasea o formula de interpretare care aducea in prim plan o naturalete pe care, daca altul ar fi incercat s-o produca, ar fi fortat. Amintiti-va momentul cand Bastus este eliberat (o scena mai putin comentata, dar prin nimic mai putin memorabila). Gheorghe Dinica se intoarce spre camera, cu privirea ratacita, intr-un gest prin nimic gratuit. Personajul mecanic capata nuanta, si in asta sta mult din calitatea interpretarii. Ce personaj ratat ar fi fost acela daca incapea pe mana altcuiva! Cate piese de teatru si filme romanesti ar fi esuat in ridicol, precum piata politica (sic!) de-ar fi incaput pe mana altcuiva. Omul acesta o sa ne lipseasca mai mult decat ne dam seama acum.
Nu mi-a placut deloc ‘Filantropica’, dar asta nu e vina lui. In ultimii ani a acceptat si alte roluri care erau sub posibilitatile lui actoricesti, dar asta nu a fost vina lui.