Goana dupa metafizica literaturii

Nichita DANILOV Locomotiva Noimann Editura Polirom, Colectia „Fiction Ltd“, Iasi, 2008, 280 p. „Materia e un cosmar, o nebunie“, declara, inchizind cercul romanului, ginecologul ciung din Locomotiva Noimann a lui Nichita Danilov (Polirom, 2007). Nu se stie de unde a aparut, iar de atunci „creste, creste si nu se mai opreste din crescut“, continindu-si in chiar aceasta expansiune prabusirea: „Un fis prelung si totul s-a evaporat ca si cum n-ar fi fost nimic. Si totusi, nimic nu se evapora aiurea. Pe undeva ramine o drojdie, un lest. s…t Si dupa un timp vezi ca incepe sa fisiie din nou. E ca la hocus-pocus. Pocnesti din degete si-ai aparut. Mai faci o miscare si-ai disparut… traim ca-ntr-un cosmar. s…t Aici e viata, dincolo moartea. Si intre ele e intins un cordon ombilical. La ce bun sa incepi a intinde peste lume o plasa de concepte? Cui le sint ele de folos, odata ce nu e nimic palpabil? Odata ce totu-i fum? Odata ce golul si plinul sint un fis si odata ce toata eternitatea cu care ne batem capul trece cit ai clipi din ochi?“. Un discurs care i se pare cunoscut lui Noimann, la capatul tribulatiilor sale suprarealiste, care sfirsesc […]