Imaginația lui Norman Manea

Se spune că, la sinuciderea poetului Georg Trakl, în 1914, Kafka ar fi afirmat: „A avut prea multă imaginație, așa încît nu a putut să suporte războiul, iscat, mai întîi de toate, dintr-o monstruoasă lipsă de imaginație“. Înțeleg, din spusele sale, că s-a referit la faptul că Trakl a fost incapabil să nu își imagineze ceea ce se întîmpla cu adevărat – atît pe plan exterior, cît și în viețile personale ale oamenilor. Între timp, imaginațiile firave, fanteziile plate ale puterii personale și ale triumfului șovinist ale celor care și-au purtat popoarele în acel război le-au permis, într-un mod convenabil, să nu fie nevoiți să observe, să surprindă realitatea a ceea ce ei aveau să provoace – ceea ce înseamnă războiul pentru soldați și civili, pentru gospodării, orașe și popoare. În cele din urmă, măcelul și distrugerea, daunele de ordin social și psihologic, precum și cele fizice, palpabile au fost atît de mari, încît pînă și dictatorii militari au putut, în sfîrșit, să perceapă realitatea acestora.   Cu cîțiva ani în urmă, în timpul unei mese rotunde ce avea ca temă rolul spațiului în literatură, l-am auzit pe unul dintre partenerii mei de discuție, Aleksandar Hemon, spunînd că ceea ce […]