In memoriam: Aurel Cojan

Intr-o singuratate totala, uitat de lume intr-o casa de batrini de la marginea Parisului, s-a stins Aurel Cojan, pictorul inefabilului, unul dintre marii nostri artisti. Daca libertatea absoluta are un sens, ea impune si singuratatea, iar el a avut parte de amindoua din plin. Traia intr-o stare de copilarie vesnica, ca o pasare cintatoare si calatoare, neajutat de nimeni. Personajul acela hitru, incomod, vesnic revoltat pe societate, care nu a tinut cont de nici o constringere sociala, era alcatuit din acelasi aluat ca si Cioran, cu care, de altfel, era ruda. Ruxandra Garofeanu ne-a lasat marturie unul dintre cele mai frumoase filme, portret tulburator si inconfundabil despre un artist roman. In lumea dura a peisajului artistic parizian, printre zecile de mii de artisti, Franta l-a onorat pe acest boem incomod cu titlul de „Cavaler al artelor si literelor“. „Culturnicii“ nostri l-au invitat la cei 90 de ani, i-au acordat un titlu si s-au filmat cu el spre a consemna pentru eternitate fapta lor buna, dar nu i-au cumparat nici o lucrare, grabindu-se sa-l imbarce in avionul ce-l inapoia pentru totdeauna in Franta pe cel care crezuse pentru moment ca isi va sfirsi zilele in pamintul ce il zamislise, pe cel […]