Intelectualul si ispitele mediatice

Definitiile fundamentale ale „intelectualului“ implica automat si termenul de „public“. Capacitatea intelectualului de a-si difuza mesajele prin diverse canale catre receptor pare a fi o calitate destul de neglijata la noi. Si, sa nu fiu inteles gresit, nu neutilizata pina la saturatie, ci doar nedefinita si nerecunoscuta. De multe ori, oamenii de cultura se folosesc de mediile de transmisie fara sa constientizeze nici o clipa procesul in care sint implicati. Mai precis: fara sa-si articuleze un metadiscurs legat de aceste canale. Lipsa simtului de orientare in spatiul mediatic marginalizeaza mai ales discursul cultural, dar, in acelasi timp, il protejeaza pe intelectual in fata unei virtuale „apocalipse“: aceea de a fi nevoit sa ia o decizie sau aceea de a-l determina sa recunoasca faptul ca simpla publicare a unui text adresat unui numar virtual mare de cititori implica si o responsabilitate. Primul pas in lungul sir de responsabilitati pe care le implica „iesirea in lume“ ar fi locul textului: unde publici e foarte important. La noi, un astfel de calcul se reduce la polemici de genul: eu nu public cu ala in revista, adica varianta mahalagizata a unei optiuni ideologice, in fond (si cautarea spatiilor neutre tot politica se cheama). Totala […]