INTERSECŢII. Fredy Goldstein sau despre vulgaritatea inocentă (I)

După cele scrise în intersecţia de acum două săptămîni, m-am întrebat dacă mitocănia şi/sau mîrlănia, manifestări evidente ale vulgarităţii, sînt determinate social, psihologic, cultural (?) sau reprezintă, poate, o deficienţă structurală a individului. Poate exista un vulgar inocent? Numele lui Fredy Goldstein, copilul care a colaborat la revista de avangardă Alge, la începutul anilor ’30 ai secolului trecut, mi-a venit imediat în minte.   În volumul său de memorii, Născut în ’02, Saşa Pană introducea „copilul-minune“ în felul următor: „Algiştii s-au pornit pe teribilisme. Au tipărit un număr dintr-o revistă într-un format, cu un conţinut şi cu un titlu cel puţin inedite. Se numea Muci. În subtitlu se preciza: «Pentru că nu purtăm fuduliile în tabacheră, ne intitulăm Grupul Mucoşilor»“. „Cuvîntul înainte“ a fost dictat de copilul Fredy Goldstein, cunoscut încă din paginileAlgelor. E scurt şi original, poate nu îndeajuns de lămuritor. „A fost odată ca niciodată o fetiţă care făcea piş în iarbă. A venit o vacă şi a mîncat iarba… şi a rămas pişu“ (1.)   Cine va căuta pe Google numele menţionat, alături de cuvîntul „alge“, va afla că Fredy Goldstein a fost unul dintre colaboratorii de scurtă durată ai revistei de avangardă Alge. La acea dată, […]