INTERSECŢII. Fredy Goldstein sau despre vulgaritatea inocentă (II)

Un autor american contemporan defineşte vulgarul pornind de la următoarea constatare: „O acţiune este vulgară cînd este deopotrivă ignorantă, nocivă şi populară“ (An action is vulgar when it is at once ignorant, harmful and popular)  (1 ). Scrierile unui copil pot avea aparenţa vulgarităţii, dar urmînd această definiţie, ele nu pot fi calificate drept „vulgare“, ignoranţa fiind punctul forte al vîrstei, iar o gîndire teleonomică, ce implică noţiuni abstracte, este încă inexistentă. Gîndirea metaforică poate fi însă prezentă: într-una din Poveştile lui Fredy, ne uimeşte o observaţie de genul „şi calul era mare cît un cer“. În alta, aflăm că moşul care a murit în război poate fi înviat prin alipirea unor bucăţele de cai care se resorb, apoi, ca şi sutura de după operaţie făcută cu o aţă biocompatibilă. Scrierea copilului este „fractală“ atît la nivelul propoziţiei şi al frazei, logica ei fiind adesea întreruptă, cît şi la nivelul mai extins, al naraţiunii. Alteori, impresia nu este aceea a scrierii fragmentare, ci mai degrabă a unei naraţiuni închegate, dar tipică stării de vis. Povestea care începe cu „a fost odată un moş şi o babă, care a cărat lemne într-un sac greu, pînă ce sergenţii au închis-o în pădure“, […]