Între Roberta Anastase şi Angela Merkel
- 15-10-2010
- Nr. 546
-
Bedros HORASANGIAN
- Politic
- 2 Comentarii
Penultimele evoluţii de pe scena politicii româneşti au pus-o în valoare pe dulcica, dar insipida şi obrăznicuţa şefă a Camerei Deputaţilor. Din, totuşi, Parlamentul României. Roberta Anastase. Cîteva ieşiri la rampă ale pupilei preşedintelui, cu prilejul votării în condiţii bizare – ca să nu spunem ciordeală de-a dreptul – a Legii Pensiilor, au făcut din fosta Miss România o vedetă media. Unii devin cunoscuţi prin performanţe profesionale, sportive sau intelectuale, alţii, prin fel de fel de succesuri, care mai de care mai fistichii. Şefa Camerei Deputaţilor a probat că ştie să se mahalagească, precum faimoasa madam Delcă din Dimineaţă pierdută a Gabrielei Adameşteanu şi nu doar să repete papagaliceşte formule din regulamentul de funcţionare al Camerei Deputaţilor. Sau alte acte normative. Ca să intrăm în limbajul de tablă al unei tinere femei propulsate – o fi adevărată informaţia cum că primul post cu carte de muncă al Robertei Anastase este şefia Camerei Deputaţilor? – pe un post căruia cu greu îi face faţă. Chestiunea dramatică a acestui moment politic de ciorovăială generalizată şi cu instituţii ale Statului care funcţionează cu frîna de mînă trasă (Parlamentul României) sau fără frînă (Preşedinţia, Guvernul) este dovedită şi de politica de cadre dusă […]
Dragi prieteni,
Sunt pensionar, de formatie inginer, citesc din cand in cand publicatia ”Observator Cultural”. Imi place continutul publicatiei pentru ca: este variat, are stil, echilibru si important, lipsit de partizanat politic. Ma mir cum mai rezistati financiar in epoca tabloidizarii presei, a ofensivei manelelor , a otevizarii televiziunilor , a becalizarii sportului etc.
Sunt convins ca nu pot emite judecati de valoare asupra continutului.
Probabil ca nu v-as fi scris daca in numarul din 14-20 oct nu as fi gasit articolul “Intre Robetrta Anastase si Angela Merkel” .
Ei bine, acest articol nu se potriveste cu revista pentru ca nu are acelasi stil.
Cu voia Dvs am sa comentez ultimul paragraf. Invatam la scoala si in familie ca este nedrept, rusinos si lipsit de bun gust sa facem glume pe seama unor betesuguri fizice ale oamenilor. Totusi BH , colaboratorul Dvs., in articolul mentionat, stie ca Emil Boc are in birou un scaunel pe care se “cocoata cand da mana cu oaspetii”. Vedeti aduce putin a figura de stil, Boc nu se urca se “cocoatza”. Ma intreb care este deosebirea de stil intre un golan care injura guvernul in piata si autorul articolului (publicat intr-o revista de cultura, nu?). In democratie, toti putem sa injuram guvernul, numai ca unii injura cu stil, ceea ce nu se poate spune de autorul articolului.
Cred ca Boileau a spus ca stilul este omul.
In rest, articolul este o juxtapunere de concepte care nu prea au legatura intre ele dar sunt asezonate cu o ura nemaipomenita contra partidului la guvernare. Se vede clar ca exemplele nominale se dau numai din partidul la putere desi pentru echilibru, autorul ar fi avut exemple destule si din randul opozitiei.
Am sa mai dau un exmplu de lipsa de stil. Zice autorul in ultimul paragraf cu referire la vizita cancelarului german:
“Poate fi de bun augur o astfel de vizita. Relansarea Romaniei si in plan extern si in plan intern, devine o necesitate stringenta. Cum, cand se va produce ea, greu sa articulam un raspuns coerent”
Saraca limba de lemn : O necesitate, nu este necesitate daca nu este stringenta. Un raspuns care nu-i coerent, nu-i raspuns serios. Nu ?
Si acum concluzia “indelung pregatita” de textul anterior:
“Este limpede (de unde ?) ca schimbarea actualului Guvern , a premierului si a sefei Camerei Deputatilor este absolut obligatorie”. (de unde concluzia asta ?).
De ce numai astia si nu si altii nu stim si nici BH nu ne spune. Vorba lui Moromete “pe ce te bazezi ?”. Sau mai popular, Care este legatura dintre scripca si iepure ?
Ma opresc aici.
Cu stima,
Un cititor ocazional,
Radu Cazacu
Aveti multa dreptate, domnule Horasangian. Ceea ce ma incremeneste de revolta este incultura crasa a intregii cirezi pedeliste. Nu stiu daca, toti la un loc, au citit cinci carti la viata lor. Consecintele se vad. Nu stiu daca si cand scapam de ei, dar nu-i mai putem suporta.