Istoria literara ca rezervor de surprize

Mircea ANGHELESCU Mistifictiuni (Falsuri, farse, apocrife, pastise, pseudonime si alte mistificatii in literatura), Editura Compania, Colectia �AltFel�, Bucuresti, 2008, 208 p. Impasul cercetarii istorico-literare, tot mai evident (si) la noi in ultimele doua decenii, isi are originea intr-un complex de factori, intre care, cu siguranta, mutatiile epistemice specifice postmodernitatii si efectele deja sesizabile ale globalizarii sint elemente esentiale. Discursul istorico-literar s-a constituit in special ca discurs despre literaturile nationale, intr-o anumita masura legitimant; este, prin urmare, clar de ce �spiritul� lumii globalizate i se opune manifest si/sau subversiv, punindu-i in chestiune temeiurile de existenta. Mai e viabila, incitanta, productiva cercetarea de tip istorico-literar?! Iar discursul implicat de un asemenea demers mai poate fi socotit adecvat ori adecvabil lumii noastre?! Ivite in chip firesc in culturile europene prestigioase, atari intrebari nu suna, s-o recunoastem, la fel de firesc in spatiul romanesc. Aici, unde ne lipsesc inca editiile de opere complete ale unor scriitori importanti (de pilda, nimeni n-a putut duce pina la capat editia Sadoveanu), sau biografii ale unor mari autori (Arghezi e un exemplu), sau lucrari bibliografice absolut indispensabile, chestiunea �desuetudinii� istoriei literare n-ar trebui sa fie atit de presanta… A pleda pentru istoria literara, a incerca sa argumentezi ca […]