James Meek: despre crize şi geografii subiective

„Am început să imaginez doi oameni mergînd prin acest peisaj arctic, incredibil de neospitalier, fără mîn care, fără nimic, unul dintre ei plănuind să-l omoare şi să-l mănînce pe celălalt, iar celălalt înţelegînd treptat că asta urmează să se întîmple. Dar pînă în momentul în care criminalul a făcut prima mişcare, cei doi erau aliaţi. Erau împreună, încercînd să lupte cu duşmanul cel mare, care era mediul din jur, peisajul care putea să-i ucidă.“ James Meek povesteşte cum a imaginat o scenă petrecută în Siberia, pe care poate că aţi citit-o în romanul lui cel mai cunoscut, Un gest de iubire, prima carte a lui tradusă în limba română. Sîntem la mijlocul interviului, este o dimineaţă rece de octombrie, în lobbyul unui hotel din Iaşi şi discuţia şi-a făcut loc mai mult scîrţîind printre subiecte disparate, sărind de la cărţile pe care le-a scris, la referendumul din Scoţia şi la perioada petrecută în Rusia şi în Ucraina, în anii ’90.   Momentul în care a descris situaţia celor doi evadaţi pierduţi în pustiul siberian a fost acel punct din cursul întîlnirii cu un străin cînd eşti smuls din stinghereala unui dialog care ţi-e teamă că n-o să se lege. Ţi […]