JAZZ. Dor de club

Desigur, au si cluburile de azi – relativ putine – farmecul si utilitatea lor. Se asculta live. De aceasta data, mi-am propus sa vorbesc despre un altfel de club, acela pe care si eu l-am initiat si organizat, ca multi alti fani de jazz din Romania anilor ’70-’80 ai secolului trecut, un fel de club de care imi este dor… Nu sint un nostalgic, dar cei care s-au implicat atunci in miscarea romaneasca de jazz, cu toate riscurile, sacrificiile si evident bucuriile respective, ca si cei care acum privesc retrospectiv, nu pot face abstractie de sansele si rezultatele activitatii acelor cluburi si acelor animatori. La sfirsitul anilor ’60 si inceputul anilor ’70, exista in Romania o aparenta deschidere culturala spre Occident si SUA, dar si necesitatea imperioasa a unor intilniri – cluburi mai mult sau mai putin oficiale, mai degraba tolerate, in care sa se asculte si sa se comenteze fenomenul jazz autohton si universal. Astfel, in 1968, la initiativa lui Mihai Berindei, ia fiinta, la Casa de Cultura a sectorului 2 din Capitala, Clubul de jazz Bucuresti. Acelasi regretat animator, promotor si comentator de jazz, dar si ideal catalizator al miscarii romanesti de jazz, M. Berindei, consemna in al […]