Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Jurnal de colocviu
- 15-04-2011
- Nr. 571
-
Dan ŢĂRANU
- Actualitate
- 2 Comentarii
Colocviul Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană, proiect finanţat din bugetul Municipiului Braşov, ediţia a VII-a, Braşov, aprilie 2011. Invitaţi – Eugen Negrici şi Cornel Ungureanu. 26 de studenţi, 12 centre universitare, 7 doctoranzi, 12 profesori. Începutul acesta reclamă un lung şir de circumstanţiale al unui cronicar scorţos, elogios, pro domo. Nu mă simt prea bine în ipostaza de PR-ist de manual. În locul unui anunţ triumfalist, că totul a fost o reuşită şi că s-a dezbătut intens şi fertil, am preferat să ofer ca argument o variantă live a acelor discuţii. Şi, inspirat de unul dintre invitaţi, Cornel Ungureanu, am ales o formulă fals diaristică. Sau ea m-a ales pe mine. Joi, prima zi Deschiderea are loc în sala mare a Aulei. Aspectul cam faraonic al încăperii distonează puternic cu atitudinea celor doi invitaţi. Decentă, lucidă şi puţin jenată de excesul de atenţie. Cornel Ungureanu povesteşte despre aventurile sale la conducerea teatrului din Timişoara şi despre alte aventuri, mai ales editoriale. Eugen Negrici refuză să fie îmbălsămat în omagii şi avertizează că este încă viu, productiv şi provocator. Ne convinge chiar discursul lui. Sala în care are loc sesiunea de comunicări are mesele dispuse într-un dreptunghi şi se citeşte […]
Imi cer scuze ca ti-am gresit numele. Ca sa fiu rautacios, tu insati semnezi cu liniuta, iar in programul conferintei apari fara liniuta. Se mai intampla cand scrii sub presiune. Raman dator cu i-ul pentru viitoarele tale victorii hermeneutice.
In rest, cred ca titlul articolului face cam inutila directia celorlalte nemultumiri (si nu amendamente, apropo de neologisme inadecvate) ale tale. Imi pare rau ca nu am reusit sa ofer dozarea comprehensiva, lemnos-laudativa cu care esti obisnuita. Imi asum esecul. Si nu numai.
Nu o sa aduc alt amendament in afara de faptul ca mi se par total nejustificate micile si nu atat de subtilele rautati inserate in articol, care, din nefericire pentru cei care nu au asistat la eveniment, deformeaza imaginea de ansamblu a realei desfasurari a acestuia. Unele comentarii personale ale autorului chiar nu isi au rostul in cadrul a ceea ce ar fi trebuit sa se doreasca inchegarea unei viziuni pe cat posibil obiective, dozate, dar cuprinzatoare in acelasi timp. Sa nu mai vorbim de neatentia cu care au fost transcrise unele dintre numele participantilor. Cred ca acest tip de abordare tinde spre permanentizare si in scurt timp va deveni un alt loc comun al scriiturii jurnalistice si nu numai. Sa speram ca doar atat.