LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Cărţi în loc de televizor
- 09-07-2010
- Nr. 532
-
Cristina MANOLE
- Rubrici
- 4 Comentarii
Cititul a fost mereu o frumoasă preocupare pentru multă lume. Aşa, în sine. Bucuria de a colora o carte de colorat, bucuria de a frunzări un volum de poezii, voluptatea de a citi un roman de dragoste sau a adnota pe marginea unui studiu academic. Este limpede că vibrăm altfel la Toate pînzele sus şi la Fiinţă şi timp, că trecem prin stări diferite atunci cînd parcurgem versuri de Mariana Marin sau pagini din Raymond Aron. Cărţi şi cărţi, cititori şi cititori. Toate, cu nemiluita. Într-o vreme a imaginilor livrate de televiziuni şi ecranele computerelor, într-un timp cînd nu mai avem timp de nimic şi totul pare să ne irite, într-o vreme cînd veştile rele le dizolvă pe cele bune şi bucuria a devenit ceva rar, vom încerca să selectăm cîteva volume care au ajuns pînă la noi şi să exprimăm cîteva opinii de lectură. Şi atît. Nu punem note şi nici nu vrem să valorificăm critic bucuria cititului. Un model superior, pentru a glosa pe marginea cărţilor, ar fi ceea ce a făcut regretatul şi mult apreciatul de către noi, Lucian Raicu. Cu totul neglijat de către establishment-ul cultural-literar actual, chiar dacă o excelentă antologie de texte i-a apărut […]
Un asemenea articol, scris pe un pe un ton relaxat, chiar îndeamnă la lectura! Felicitări autoarei (sau autorului!)…
In ultimii ani, despre cartile si despre omul/criticul Lucian Raicu s-a scris mult de catre „establishment-ul cultural-literar actual”, cum va place sa scrieti, folosind un cliseu generalizant. Si despre antologia pe care o pomeniti si despre cea mai recenta carte cu scrisorile sale din Paris. E drept, aceste articole nu sunt stranse intr-o carte, dar aici, Google este f eficient!
Frumos!
Si „atunci” si „acum” imi place mult sa citesc si, ma bucur ca „Humanitas” a realizat un program de vanzari prin internet foarte reusit dandu-mi posibilitatea sa achizitionez cele mai cautate si cele mai recente carti. Acum astept cartea lui Gabriel Liiceanu „Intalnire cu un necunoscut” si o carte noua a lui Plesu. Citind, subliniez pasagiile cele mai interesante (cum cred eu) si, daca o carte ma emotioneaza intr-un mod deosebit incerc sa-i fac o recenzie asa cum am facut dupa „Jurnalul Oanei Pellea”.
Ma bucur ca, si cei tineri din familie, nu stau numai cu ochii pe internet si gasesc timpul ca sa citeasca si o carte buna. Slava Domnului ca si in Israel sunt scriitori care au reusit ca faima lor sa intreaca hotarele (exemplu Amos Oz tradus si in lb.romana).
Interesul pentru CARTE il dovedesc si Targurile de carti la care, pe cat am putut, am fost si noi prezenti.
Ca o „deformatie profesionala” apreciez si forma grafica deosebit de frumoasa in care-s editate cartiile.