Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Lichelele libertăţii
- 17-06-2011
- Nr. 579
-
Lucia HOSSU-LONGIN
- Focus
- 9 Comentarii
În revista 22, nr. 24, din 7-13 iunie 2011, Brînduşa Armanca a publicat articolul „Prostituţie TV cu premii APTR“, publicat în spaţiul rubricii „Media Culpa“. Ne-am întrebat în ce calitate semnează doamna Brînduşa Armanca această rubrică „Media Culpa“ în revista 22? În calitate de director al Institutului Cultural Român de la Budapesta, poziţie din care n-ar trebui să aibă partizanate politice?! Se ştie astăzi că revista 22, sub patronatul doamnei Andreea Pora (o ziaristă obscură devenită o fanatică a regimului Băsescu) nu mai e de mult ceea ce era în anii ’90: o revistă de cultură şi de dialog social, o luptătoare pe baricade pentru democratizarea societăţii româneşti. Scrie această cronică doamna Brînduşa Armanca în calitate de specialist în audiovizual? Domnia sa, de peste 5 ani, a părăsit jurnalismul audiovizual, după o serie de eşecuri răsunătoare în încercarea de a deveni, ca reprezentantă a liberalilor, preşedinte al Televiziunii Publice. Nevrînd să-şi continue activitatea ca simplu realizator (pierduse poziţia de director al TVR Timişoara), doamna Brînduşa Armanca s-a înrolat în grupul de intelectuali dispuşi să defileze sub noul steag portocaliu al puterii. Răsplata jertfei patriotice a venit la scurtă vreme: postul de director al ICR Budapesta, un mandat de 4 ani, […]
Articolul acesta m-a facut curios sa citesc articolul din „22” la care d-na Hossu face referire.
Este un articol dur, nu la adresa institutiei APTR, ci la adresa standardelor unora dintre televiziunile premiate si la adresa unora dintre realizatorii premiati acum sau in trecut. D-na Armanca o numeste pe d-na Hossu personal „reputata” si nu foloseste nici un alt adjectiv in legatura cu domnia sa. A se compara cu muntele de jigniri si adjective ca de Romania Mare sub care d-na Hossu incearca sa o striveasca pe „inamica”. „Persoană tocmită să zvîrle găleţi cu lături”, „lichea”…. sint printre cele mai blinde epitete.
In aceste conditii, orice amenintare de a o actiona in judecata, ba chiar penal, pe d-na Armanca este o amenintare de care va ride cu pofta pina si un avocat debutant. Articolul d-nei Armanca este mult mai usor incadrabil intre limitele libertatii necalomnioase de opinie decit „raspunsuri” de acest calibru.
Partea comica este ca citesc Observator Cultural, o revista moderna, toleranta, mai des decit citesc Revista 22, prea conservatoare pentru gustul meu. Ramin un cititor fidel al revistei dv., care umple un gol si e nascuta din necesitatea de a echilibra spectrul cultural romanesc.
Partea trista este ca Observator Cultural a gazduit raspunsul unei foste mari realizatoare de televiziune, in care aceasta pledeaza practic, daca nu explicit, pentru punerea pumnului in gura oricui ar exprima pareri critice despre optiunile domniei sale. Comparatiile intre Ceausescu si Basescu sint elucubrante si vulgare, nu pentru ca Basescu nu ar gresi, ca greseste slava Domnului, ci pentru ca nici un lider din toata istoria Romaniei nu a fost atit de expus criticilor de tot soiul, de la rational pina la absurd. De asemenea pentru ca acest gen de comparatii jigneste victimele totalitarismului dejist si ceausist intr-o maniera oribila, prin relativizarea propagandistica a criteriilor.
Ce sa mai zicem? Probabil ca un Liviu Babes s-ar invirti in mormint sa se stie comparat cu oameni buni la suflet, dar evident dezechilibrati, victime folosite de pseudo-jurnalisti pentru a marca inca un atac veninos impotriva unui presedinte ales, impotriva caruia se trage, metaforic vorbuind, din toate pozitiile. Din acest punct de vedere, Brindusa Armanca a avut perfecta dreptate, asa ca nu e de mirare ca singurul fel in care i s-a putut raspunde a fost prin vulgaritate, amenintari si insinuari nedemne.
Stimata doamna Hossu-Longin, este mare pacat ca nu pare sa va pese de prestigiul meritat pe care vi l-ati creat in anii ’90.
Nici macar nu tin cu Traian Basescu – mai toti sint o apa si un pamint… si va veti \”bucura\” in curind oricum de \”conducerea superioara de partid si de stat\” a lui Victor Ponta, copilul de suflet al lui Ion Iliescu si a sergentului sau minor Crin Antonescu. Sa vedem atunci daca iubitii patroni politic, in sfirsit ajunsi la putere, va vor permite sa miscati in front macar cit Basescu… probabil ca i-ati uitat pe Adrian Nastase si Ion Iliescu si care era pretul libertatii cuvintului in epoca lor.
Problema dv. este ca nu pareti sa continuati a va cultiva simtul nuantei. Nu mai faceti deosebirea dintre un erou anti-totalitar si un om cu probleme psihice care cerseste atentie. Cineva care isi da foc poate fi un erou, dar nu oricine se mutileaza este un erou. Il glorificati pe acest Mircea Badea, milionarul semidoct care si-a construit faima de tip manelist pe o temelie de imprecatii vulgare, bine platite de acel mare dizident cunoscut sub pseudonimul de samizdat \”Felix\”.
Ca autoarea \”Memorialului Durerii\” sa il admire pe un flecar ca Mircea Badea… ce decadere trista, pentru care nu putem sa ii acuzam nici pe Boc nici pe Basescu, oricit am vrea.
In sfirsit, folositi cuvintul \”Budapesta\” in mod repetat, ca pe un cuvint murdar, care imi aduce aminte de tonul expresiei \”agenturili straine\”, daca tot e sa facem comparatii de un anume gen.
Pe linia pozitiva, nimeni nu va va putea rapi meritele exceptionale pentru ceea ce ati facut in anii \’90. Nici macar dumneavoastra, oricite eforturi ati face.
Cit de bine ne reprezinta, ca popor, comentariile la articolele doamnelor Longin si Musat. Cit de puternic e inradacinat in neam maleficul \”cine nu e cu noi, e impotriva noastra\”. Cit de repede uitam ca Marele Cirmaci n-ar fi ajuns \”mare\” fara acceptul nostru obedient si interesat marunt si egoist, al nostru, al poporului roman. Cit de realista este imaginea noastra reflectata in interviul dat de doamna Petrulian. Trist si deprimant.
Ce deceptie sa vezi cat de \”mladioasa\” a devenit dna L. Hossu Longin in pozitiile ei de putere. Nu ma voi mai putea uita la \”Memorialul durerii\” decat cu tristetea ca realizatorul ei a intrat in jocurile cumetrilor, urmasilor si discipolilor celor care au produs atata durere intre 1954-1989. Mi-e rusine mie pentru obrazul care nu se rusineaza
Felicitari, doamna. Intr-adevar, ce deceptie pentru militantii portocalii, martorii sfantului anticomunist Basescu.
Ca lichelismul si oportunismul au o mare cautare pe taramul mioritic,se stie de mult.Pana acolo incat semidoctii si agramatii confera noi conotatii -pozitive- vocabulei oportun-ist.Nu vad unde ar putea fi dezertarea sau tradarea d-nei Longin,atata timp cat d-sa se manifesta ca o mare luptatoare pentru drepturile si libertatile omului.Asa ca,rog a ne scuti.Nici nu mai trebuie sa va incurajez,stimata doamna,pentru ca va cunosc CV-ul si va admir !
felicitari doamna Longin pentru acest articol. Cred ca e greu pentru cititori ca diogene si mihai sa suporte discursul dumneavoastra. Dar, stimata doamna, este just si echilibrat ceea ce spuneti si, mai ales, este nevoie de vocea dumneavoastra pentru a mai pune surdina pe stridentele cu care acolitii puterii incearca sa distruga tot ceea ce nu le este convenabil.
Intr-adevar, ce deceptie!
Şi eu mă întreb, aşa, ca simplu cetăţean, cum a fost posibil ca Dna Longin – apărătoare înfocată a foştilor deţinuţi politici, militând, deci, pentru aflarea Adevărului despre un regim totalitar criminal şi, ca atare, împotriva „criptocomuniştilor” instalaţi la putere imediat după ’89 – să treacă „cu arme şi bagaje” tocmai în „tabăra” lor, a mogulilor corupţi până în măduva oaselor, ca şi de partea „monstruoasei coaliţii” -. i.e. USL ??!!
Halal să ne fie!! Sper că nu mai continuaţi cu serialul Durerii?! Deşi…fariseismul, ca şi oportunismul n-au sucombat niciodată! Ele sunt mereu „la modă”, mai ales atunci când coloana vertebrală se dovedeşte a fi cam…fragilă!
A bon entendeur, salut!