Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
M-am plictisit crunt
- 11-10-2007
- Nr. 393
-
Razvan PENESCU
- Actualitate
- 1 Comentarii
Duminica seara. Premiera la National, cu o piesa a lui Matei Visniec publicata acum patru ani la LiterNet: Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal. „Un spectacol rafinat si modern semnat Florin Fatulescu, important regizor american de origine romana“, dupa cum scria pe site-ul institutiei. Aveam o stringere de inima, dupa o serie de experiente nefericite cu Nationalul in ultimii 5-6 ani, dar e bine sa dai o sansa fiecarei institutii… Din prima scena, a fost clar ca nu am avut noroc. Poate pare ca am prejudecati, dar am vazut mult teatru in ultimii 15 ani si rareori un actor care incepe prost termina bine. Iar aici incepe prost. Fals, strident, tipat, isteric, fara nuante, cabotin. Nici un om real nu vorbeste cum vorbesc actorii din piesa. Cu pauze nenaturale, cu accente ciudate, ochi dati peste cap si schimonoseli; m-am intrebat daca personajele „sanatoase mintal“ erau cumva posedate. Acelasi ton si aceleasi schimonoseli le-am vazut si in alte spectacole, sint deja o marca de actorie. Ce diferenta fata de 432-ul lui Mungiu, cu actorii lui atit de adevarati, de naturali si de credibili incit au fost crezuti neprofesionisti… Nuantele oricarui personaj sint aruncate la cos si inlocuite cu o isterie cvasicontinua. […]
va felicit pt curajul de a striga in fatza unui spectacol de neprivit. nu am vazut spectacolul, dar va cred pe cuvint. dar, pina la spectacol, cineva, cu autoritate in domeniu, ar trebui sa aiba curajul de a striga si in fatza textelor DE NECITIT. de pilda, textul lui visniec, dupa care s/a facut spectacolul, l/am citit si eu si mi se pare de necitit/tezist. un text care, cap/coada, iti baga degetele in ochi, sa intelegi la marele fix cum sta treaba cu comunismul, de parca ai citi un tratat despre regimurile dictatoriale, si nu o poveste, pur si simplu, despre niste oameni care au trecut prin experienta asta. un text cu pretentii, PRETENTIA DE A EPUIZA SUBIECTUL, de a ILUSTRA exemplar problema comunismuilui, de a spune tot ce este de spus pe tema asta. si pe mine ma scot din minti textele care vor sa spuna TOTUL. bref, un text cu scheme in loc de personaje vii, adevarate. dvs., dle penescu, v/ati plictisit crunt la spectacol, eu m/am plictisit crunt la lectura textului. un text caruia, vorba lui ionesco, ii lipsesc toate organele vitale, motiv pt care e mort. si dintr/un text mort nu se poate naste decit tot o mortaciune de spectacol. vasazica, eu cred ca toata daravera in cazul de fatza poneste de la text. indrazneste cineva a striga impotriva unui text semnat de visniec?! ha?!