Ma indoiesc, deci exist

Cind un scriitor de talia lui Peter Handke primeste un premiu – „Heinrich Heine“, decernat de Consiliul Municipal al orasului Düsseldorf personalitatilor ale caror opere literare „promoveaza drepturile omului, progresul social si economic si pledeaza pentru solidaritate internationala“ –, iar acest premiu este ulterior revocat, pe motiv ca optiunile politice ale omului sint de natura a infirma calitatile operei, se reaprinde, aparent, o mai veche disputa: daca si in ce masura optiunile politice influenteaza valoarea operei. Spun „aparent“, pentru ca in cazul lui Peter Handke dezbaterea este mult mai complexa. Si asta pentru ca, asa cum reiese din dosarul de presa al „afacerii Handke“, „pacatul“ major al scriitorului austriac este de a fi refuzat sa adopte cliseele dicursului predominant in mass-media internationala, privitoare la vinovatia unilaterala a Serbiei in declansarea razboaielor balcanice: „Cind vorbim despre razboaiele din Iugoslavia, haideti sa lasam deoparte comparatiile si paralelele. Sa ne oprim la evidenta unui razboi civil instigat sau cel putin co-produs de o Europa deloc inocenta sau, cel putin, nestiutoare, un razboi cumplit pentru toata lumea. […] Nu se poate nega ca intre 1992 si 1995, in Republica Iugoslava si, in special, in Bosnia, au existat lagare in care oamenii au fost infometati, […]