Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Mircea Horia Simionescu (1928-2011)
Reluăm cîteva articole publicate in Observator cultural în ianuarie 2008, cînd revista l-a sărbătorit pe MHS la 80 de ani, şi în ianuarie 2011
- 19-05-2011
- Nr. 575
-
Observator Cultural
- In memoriam
- 2 Comentarii
În dimineaţa zilei de 18 mai, a murit prozatorul Mircea Horia Simionescu, la vîrsta de 83 de ani. Mircea Horia Simionescu s-a născut la 23 ianuarie 1928, la Tîrgovişte. S-a înscris în 1948 la Facultatea de Litere a Universității din București, pe care a întrerupt-o în anul al doilea din cauza situației materiale precare. O va absolvi în anul 1962, la secția fără frecvență. I-a avut profesori pe Tudor Vianu şi pe G. Călinescu. Din 1943, formează împreună cu Costache Olăreanu și Radu Petrescu viitorul nucleu a ceea ce se va numi „Școala de la Tîrgoviște“. A debutat editorial, în anul 1969, cu romanul Dicționar onomastic, primul volum din ciclul Ingeniosului bine temperat. Din același ciclu mai fac parte romanele: Bibliografia generală (1971);Jumătate plus unu (Alt dicționar onomastic) (1976); Breviarul (Historia calamitatum) (1980); Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983). Alte volume: După 1900, pe la amiază (1974), 20 de proze; Răpirea lui Ganymede, jurnal eseu de călătorie (1975); Nesfârșitele primejdii, roman (1978); Învățături pentru delfin, roman (1979); Ulise și umbra, note de călătorie (1982); Banchetul, 13 povestiri (1982); Trei oglinzi, conține transcrierea primului caiet de jurnal, din 1946 (1987); Paltonul de vară, roman (1996); Fărădelegea vaselor comunicante […]
Va pretuiesc si va transmit un gand de bine, dragi redactori ai „Observatorului cultural”, pentru ca v-ati priceput sa scrieti despre MHS la modul critic si profund, emotionant si frapant.
Sunt o admiratoare a operei lui Mircea Horia Simionescu. Respectul vostru – pe care l-ati aratat permanent acestui scriitor si care este recognoscibil in articolele din 2008 si 2011 si in interviul (atat de natural, atat de placut lecturii) realizat la 80 de ani – ma ajuta sa trec mai usor peste durerea pricinuita de moartea scriitorului. Articolele scrise de doamna Carmen Musat, de domnii Paul Cernat si Cezar Gheorghe, interviul domnului Ovidiu Simonca mi-au alinat aceste zile apasatoare.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l ocroteasca in literatura romana!
Pe fondul întristării profunde provocate de dispariţia marelui scriitor, mă bucur că aţi acordat, cu promptitudine, atenţia şi consistenţa cuvenite semnalării tristului eveniment şi omagierii — prin reamintirea unor substanţiale şi pertinente comentarii ale operei ― personalităţii lui MHS. Spun asta pentru că eram, nu ştiu cum, cam uimit şi derutat de impresia (greşită ?) că obştea scriitorilor şi „aparatul“ mediatico-cultural păruseră înclinate să ignore, oarecum, funesta împrejurare şi cu totul surprinzător, să subaprecieze, în mod implicit (prin ignorare, prin lipsă de reacţie), importanţa excepţională a operei pe care ne-a dat-o acest autor incomparabil.