MUZEELE LUMII. Galleria Borghese

Revista Observator cultural este invitată la Festivalul de Poez Răgazul petrecut la Roma, fără a include şi o incursiune în Galleria Borghese, îmi pare neîmplinit; nu se poate să fii acolo şi să ratezi întîlnirea cu un asemenea giuvaer care înmănunchează atîtea capodopere, el însuşi splendid instalat într-o ambianţă vegetală paradisiacă. Imagine a convieţuirii ideale între natură şi arhitectură, asemuită din zorii existenţei sale cu grădina Hesperidelor sau cu Parnasul, villa Borghese a fost de la bun început gîndită cu o funcţionalitate plurală: ca reşedinţă ce ambiţiona să refacă regimul locuirii antice, ca teatru al festivităţilor şi, în sfîrşit, ca muzeu ante litteram, spaţiu comun pentru toate artele desenului. Figura centrală a acestui microcosm, cel care a hotărît aşezarea edificiului pe colina Pincio, comandînd o atare antrepriză, în 1612, arhitectului papal Flaminio Ponzio, care a avut o ardentă – şi uneori necugetată – pasiune pentru colecţionism, a fost cardinalul Scipione Borghese. Faptul că unchiul său a atins înalta demnitate pontificală în chiar acea epocă (1605-1621) a fost, desigur, o împrejurare favorabilă: nici un alt cardinal nu a mai deţinut, precum nepotul papei Paul al V-lea, asemenea numeroase oficii şi venituri într-atît de substanţiale. Nu altceva decît o împrejurare fericită reprezintă […]