Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Noaptea în care am vărsat lacrimi pentru democrație
- 20-01-2012
- Nr. 608
-
Philip Ó CEALLAIGH
- Actualitate
- 2 Comentarii
Universitate, duminică seara, ora opt: în jur de două mii de oameni ieșiseră să protesteze, dacă nu în stradă, cel puțin pe trotuar. Un șir de jandarmi menținea liberă șoseaua. Scena era luminată de spoturile carelor de televiziune, care transmiteau în direct revolta anti-Băsescu. „Jos Băsescu!“, urlau oamenii, și „Libertate!“. Doar cîteva sute dintre cei adunați erau propriu-zis protestatari – cei care veniseră să-l sprijine pe Raed Arafat sau să scandeze împotriva Legii sănătății, ori împotriva lui Băsescu. Erau, în general, mai în vîrstă, veterani ai acestui gen de evenimente, și păreau, într-adevăr, că s-au săturat… de viață. Marea majoritate a oamenilor veneau, ca și mine, din curiozitate, pentru că văzuseră la televizor că, în sfîrșit, poporul român s-a săturat și că face ceva să exprime starea asta. Dar o mare parte dintre cei de acolo se întrebau, ca și mine: „«Jos Băsescu»? Să fie înlocuit cu cine?“. M-am întîlnit cu mulți prieteni, mai ales din presă. Dacă vine o revoluție, vă promit că noi, cu pixurile și cu aparatele noastre de fotografiat, o să fim un număr serios dintre cei ieșiți în stradă. Era și o altă categorie – cîteva sute – gata pregătită pentru un alt gen […]
Nu am mai citit demult un articol atat de moralizator! Merci! Ce ne-am face fara trageri de urechi la timp? Ne-am pierde in tumultul propriilor noastre necazuri, dorinte si sperante.
Daca nu e sange, tortura si moarte, nu avem dreptul sa revendicam ceva mai bine! Daca putem sa strigam ca ne simtim ignorati ca cetateni, minimalizati si abuzati, inseamna ca suntem niste razgaiati ai sortii! S-ar zice ca asa este, ce sa mai!
Daca ne dorim ceva mai bine si am iesit in strada, se presupune ca suntem nistem stupizi care nu au stiut ce sa faca cu libertatea lor. Dar p-asta, sincer, n-o mai inteleg!
Toate ca toate, dar sper ca nu va dati nici jurnalist, nici analist politic, caci nu sunteti decat inca un arogant pe firmament! De ce-o fi atat de greu sa taci cand nu intelegi?
Au circulat pe la televiziuni filme cu jandarmi bătând crunt oameni pe care deja îi arestaseră şi care nu mai aveau cum fi violenţi. Nu spui nimic despre asta. Bazându-te strict pe ce ai văzut, dai o imagine distorsionată despre cât de OK sunt jandarmii şi cât de suspecţi unii demonstranţi, „ultraşii”. Înclini de partea celor care aduc „ordinea şi disciplina”.
Când vorbeşti de legea sănătăţii, generalizezi pripit: sistemul sanitar, „ca toate instituțile de stat, parazitează cetățeanul”. Nu sufli o vorbă despre interesele private care căpuşează instituţiile de stat, nici despre logica capitalului care-şi aserveşte instituţiile de stat.
Pe final spui că în România există libertate de expresie şi libertatea de a construi un sistem politic. Libertatea asta pari a da de înţeles că le aparţine tuturor cetăţenilor români. Aici confunzi ce e scris şi gândit abstract cu practica. Nu, în practică oamenii nu pot să-şi exprime cum trebuie nemulţumirile pt. că sunt needucaţi (nu există, chipurile, bani pt. sistemul de educaţie) şi pt. că nici intelectualii şi/sau jurnaliştii nu sunt în stare, cel mai adesea, să numească problemele adevărate, să le analizeze pertinent. Libertatea lor de exprimare abstractă nu poate fi pusă în practică din lipsă de mijloace.
Pari a avea impresia că oamenii se pot coagula spre a construi un alt fel de sistem politic împotriva celor care au la dispoziţie pârghiile de putere. Gândeşte-te numai la câţi bani sunt necesari pentru înfiinţarea unui partid politic şi la cum îi poţi obţine. Nu cumva oamenii nu construiesc un alt fel de sistem politic pentru că nu au (încă) posibilitatea?
Nu în ultimul rând, pari să dai vina pe oameni pentru că nu sunt în stare să trăiască într-o democraţie reală. Desigur ei sunt de vină, nu cei care au puterea, nu oamenii de afaceri şi politicienii care vor capitalismul cu orice preţ, chiar cu preţul democraţiei.