„O cultura care are nevoie de oameni singuratici e o cultura puternica…“ (II). Interviu cu Stefan BORBELY

Dan C. Mihailescu ar trebui mutat la 19.55, inainte de stiri Vorbeam mai sus despre institutii culturale de demult. Sinteti printre putinii critici adevarati care ne-au mai ramas, sinteti printre criticii premiati ai acestor din urma ani. Ce mai este criticul literar in Romania, daca rolul sau de institutie culturala a devenit desuet? Acest „de demult“, cu o extensie cel mult decenala, e incintator… Pe de alta parte, secventa mediana a intrebarii dumneavoastra e prea generoasa: unele polemici pe care le-am sustinut au avut un ecou pe care nu l-au atins nici o suta de texte de critica pe care le-am scris. Daca folositi cuvintul „adevarat“ in sens de „consecvent“, atunci sint de acord: am ramas fidel vocatiei mele chiar si atunci cind toti cei din jur imi sugerau ca sint un vestigiu cretacic, blocat in propriul sau proiect perdant. Vedeti, pe mine m-a ajutat foarte mult ca nu mi s-a ingaduit sa debutez inainte de 1989, desi prima mea carte am depus-o la o editura bucuresteana in 1983, fiind inclusa ulterior de doua ori in plan. Am invatat sa astept: e unul dintre lucrurile pe care le stiu cel mai bine. Ma bucur, retroactiv, ca tribulatiile preeditoriale din 1984-87 […]